Eram considerată o ciudată. Părinţii mă trimiteau într-o tabără unde nu cunoşteam pe nimeni.
Toţi colegii mei se bazau pe suma din contul părinţilor dacă vroiai să le fi prieten.
În drum spre tabără am cunoscut-o pe Emma, o fată care se îmbrăca în stilul goth, şi pe Justin,
un tip foarte drăguţ de care m-am ataşat mai târziu. Multe s-au întâmplat din prima zi de tabără.
Autobuzul a făcut pană, câţiva elevi au fugit în pădure. Domnul William, îndrumătorul nostru a mers
să îi caute. Bineînţeles că nu s-a întors aşa că am mers în căutarea lor. Pe drum , am găsit cadavrul unui
copil care fugise. Corpul lui era sfăşiat. După câteva ore de la găsirea cadavrului un animal ne atacase.
Justin mă salvase, înpingându-mă la vale. Am căzut într-un râu dar m-am ales cu câteva julituri.
Justin fusese atacat de animal. Avea răni pe jumătate din suprafaţa corpului. Am mers în căutarea unui ajutor
şi am ajuns la o cabană lângă pădure. Femeia care locuia acolo ne-a ajutat. După ce am ajuns în tabără,
domnul William m-a pus să îi arăt unde ne-a ajutat femeia. Când am ajuns, spre oroarea noastră am găsit cadavrul femeii
cu un topor înfipt în piept. Toţi d-au panicat după spusele celor de la poliţie, aşa că trebuia să părăsim tabăra.
Justin era ţinut la cabinet aşa că am decis să merg să îl iau şi pe el. Autocarul ne-a lăsat în urmă.
În căutarea mâncării am mai găsit un cadavru. Poliţia ne-a înconjurat dar am reuşit să le explicăm că noi nu făcusem nimic.
Poliţiştii ne-au dus acasă şi acolo mi-am luat rămas bun de la Justin
Mai erau 5 zile şi trebuia să plec în vacanţă cu părinţii. Sincer, îmi era frică să călătoresc cu avionul pentru că
nu o mai făcusem niciodată. Auzisem de la nişte colege care se lăudau pe holurile liceului că au călătorit nu ştiu câte
ore cu avionul, şi că atunci când decolează este o senzaţie ciudată. Eu am rău de maşină sau de autobuze, sper să nu vomit prin
avion, mă enervează când cineva se holbează la mine. Mama mă bătea la cap să încep să îmi fac bagajele, pentru că ştia cât de pretenţioasă sunt.
Mi-am scos geamantanul şi am deschis dulapul. Mi-am îndesat câteva tricouri şi câteva perechi e pantaloni şi l-am închis. Mătuşa mea, sora mamei,
care locuia în New York, avea o casă imensă cu 7 camere. Eu urma să dorm într-o cameră mare, decorată prin anul 1946 de către foştii propietari.
Cel mai ciudat lcru la casa aia era că acum câţiva ani, foştii propietari au murit în acea casă. Nu cred în fantome, dar lucrul ăsta mă sperie.
Soţia a murit în timp ce năştea, la fel şi copilul, a fost născut mort, iar soţul acesteia se sinucise de durerea pierderii. Casa era veche de
peste 80 ani. Fuseseră mulţi propietari înainte. Cei care au construit casa pieriseră la rândul lor acolo. Se spunea că soţul a urcat pe acoperiş
să repare o ţiglă, la miezul nopţii şi a privit luna plină. S-a dezechilibrat şi a căzut, lovindu-se la cap şi murind. Soţia fusese grav bolnavă
si murise la câteva zile după soţ. La fel e întâmplase şi cu alţi propietari. Avuseseră sfârşituri tragice în acea casă : sinucideri, crime şi
