Mă gândeam la viaţa mea, la momentele frumoase petrecute cu Justin, cu familia, cu prietenii.
Nu îmi doream să mor! În câteva secunde am căzut. Impactul fusese foarte mare. Eram sub apă. Mă luptam cu vântul să pot ieşi la suprafaţă. După câteva încercări am ieşit la suprafaţă. Nu îmi mai simţeam piciorul drept, cred că suferisem o fractură. Am înotat cu greu către un banc de nisip pe care îl zărisem la câţiva metri. Am ajuns, şi m-am întins. Lacrimile îmi curgeau pe obraz iar în mintea mea mă întrebam de ce am făcut asta. Vedeam sutele de oameni care se uitau de pe pod înspre mine şi o ambulanţă. Dintr-un reportofon se aude o voce care strigă : „Stai acolo.! Vor veni să te ajute!” . Mă simţeam în siguranţă. O barcă de salvare se apropia de mine. Piciorul mă durea îngrozitor. Aveam sânge pe braţ, probabil mă tăiasem când căzusem în apă. Oamenii din barcă m-au urcat şi m-au transportat către o ambulanţă. În câteva minute am ajuns la spital. M-am trezit într-un salon. Eram bandajată pe braţ, iar piciorul îmi era complet bandajat. O asistentă intră :
- Ai avut mare noroc! Nu toţi cei care încearcă să se sinucidă de pe pod mai scapă cu viaţă! Ai reuşit să îţi rupi un picior şi câteva zgârieturi!
- De ce am făcut asta?!
- Nu mă întreba pe mine. Viaţa este atât de simplă şi de frumoasă încât merită să ţi-o trăieşti, aşa cum este ea. Dacă ai încercat să te sinucizi din dragoste, după cum mulţi tineri o fac, draga mea, cineva, undeva, moare după privirea ta! Să ţii minte asta!
Asistenta m-a făcut să mă simt mai bine. Viaţa este mult prea preţioasă. Am pus capul pe pernă şi am adormit. În minte aveam acelaşi moment când cădeam de pe pod. Mă trezeam brusc şi conştientizam că totul fusese un vis. O femeie a intrat.
- Bună Claire.!
- Bună ziua ….
- Sunt Kate James, psiholog.
- Ahh, ok.
- Ce te-a făcut să încerci să te sinucizi?
- Ştiţi dumneavoastră, a fost o prostie, nu mai vreau să vorbesc despre asta.
- Dar trebuie să o faci.
- … Prietenul meu este în comă. Am văzut cu ochii mei cum maşina în care se afla a luat foc, căzând în prăpastie. A fost un moment cumplit. Dacă el moare, aş mur şi eu cu el. Sufletul meu ar muri odată cu el.
Psihologul se uita la mine şi nota pe un carneţel.
- Părinţii tăi ştiu de relaţia ta cu acest băiat? Ştiu că ai vrut să te sinucizi?
- Nu. Sunt în vacanţă la mătuşa mea. Eu nu locuiesc aici. Locuiesc în Beverly Hills.
- Mulţumesc Claire pentru tot ce mi-ai spus!
Doamna acea a ieşit din salonul meu iar doctorii au intrat cu un pacient pe care îl mutau în acelaşi salon cu mine.
Un pacient fusese transferat la mine în salon. Era un bărbat înfăşurat în bandaje, cu un tub respirator, era Justin! Nu spusesem nimic, doar continuam să mă uit. Îi aşezase patul la 5 metri de mine. Când doctorul a ieşit, cu lacrimi în ochi am întins mâna spre el şi am spus :
- Justin, te rog, trezeşte-te! Am petrecut clipe frumoase împreună, ştiu că accidentul a fost din vina mea. Eram speriată, nu ştiam ce să fac. Am înnebunit când am aflat că tu îmi jefuisei casa şi mă răpisei. În ciuda faptului că m-am simţit groaznic, te-am iertat! Acum, iartă-mă şi tu pe mine şi trezeşte-te, te rog!
Dar nu era nici un răspuns. Avea ochii închişi şi era o linişte totală, doar sunetul aparatului la care era conectat Justin se mai auzea. Tot ce îmi doream în acea clipă era să deschidă ochii şi să îmi spună că mă iartă, dar era în zadar. M-am aşezat în patul meu, şi am închis ochii. Sunetul unei voci răguşite mă face să tresar.
