Resuscitează-mi zâmbetul

420 5 0
                                    

Resuscitează-mi zâmbetul

mi-am despărţit tăcerea,de palma ta lipită
de-a mea ,cu'un veac în urmă
un ghimpe mi-a străpuns nervura alungită
şi-mi sângerează petale din inimă

deasupra mea,şi zeii se scutură de scuturi
nisipul de pe stânca plânsă-i spulberat,
mă urc pe nor în cosmos,în cele patru vânturi,
că vreau să uit uitarea ,ce-n tine, s-a uitat

ce mult amar sorbit-am din lacrimă,dar trece
uitarea si visarea se macerează-n rană
si resemnarea bate în pleoapa frunzei ,rece,
însufleţindu-mi  slova de sub pană

ah,suflete! ,prin câte vămi vei trece...
resuscitează-mă acum,să pot zâmbi din nou
am dreptul şi la soare, că ploaia o să plece,
însă îmi va vărsa în curcubeu, ecou....

Voica ,30.10.2017vol.Floare de colt,183,,Bucuresti

Alte 200 de poezii frumoaseUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum