Alte 200 de poezii frumoase

Când cerul se flambează-n doi..

CÂND CERUL SE FLAMBEAZĂ-N DOI...

AUTOR Ioana Raluca Trandafir

Mă prinzi pe gene la amurg
Și mă așezi ușor pe-un nor,
În brațe molcom pe un murg
Soptindu-mi tandru de amor.

Un iz sălbatic mă pătrunde
Și mă înalță-n absolut,
Secunda nopților fecunde
S-a opintit cumva pierdut

Și mă atingi cu nerăbdare
Fiorii brusc ne amețesc,
Mă lași apoi fără suflare
Încerc cumva...să mă găsesc.

Zboară săruturi cu petarde,
Un nimb creăm doar pentru noi,
Aprindem constelații fade
Cu trupuri fumegând și goi

Și Luna șade supărată
Culcată-i cu fața spre noi,
Privește chiar contrariată
Cum cerul se flambează-n doi.

Se sting încet și aștrii lucii,
Perdeaua cade în alcov,
Pe buze simt nectarul mierii
Și Universu-mi pare mov.