Vis

80 1 0
                                    

Vis

Se scutură cerul de stele,
Ard în pleiade visuri și sori,
Fumegânde flăcări  rebele
Topesc albe și pure ninsori.

Himerice chipuri dansează
Prin spațiul ce-i de-a pururi golit,
Și-n liniștea nopții pulsează
Vâltori de lumini fără sfârșit.

Mi-e teamă, alerg către tine,
Dar picioarele mele-s de plumb.
O, doamne trimite-l la mine
Mâna să-mi dea să nu mă scufund.

Dar deodată totul dispare.
Umbre și chipuri se pierd în abis.
Mă invadează raze de soare,
Și mă trezesc din fantasticul vis.

Pe patul de frunze foșninde,
Privesc cerul de soare scăldat.
De-acolo de sus, mâna-mi întinde
Cel care de mult a plecat...

Carmen Stus

Alte 200 de poezii frumoaseUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum