Îmi priveam mâinile bandajate. Petele roşiatice au devenit cafenii. Durerea a dispărut. Simţeam cum pulsau rănile pe sub bandaje.
Mi-am luat un pahar cu apă şi m-am gândit la el, la reacţia pe care ar fi avut-o la auzul veştii că am spart peretele. Am târât cioburile după mine şi le-am lăsat prin casă.
Voiam să vorbesc cu Larkin. Aveam nevoie de el. Aveam nevoie de cineva să mă descarc, să îi spun ce am pe suflet. Nu era ușor. Peretele era spart. Eram expusă. Toți se puteau folosi de cioburi pentru a mă doborî. Eram atât de speriată. Trebuia să mă aștept la tot ce era mai rău. Nici nu mai ştiam de ce am spart peretele. Era prea târziu. Nu-l mai pot reface.
//am publicat o nouă carte „the great wide open". aştept nişte păreri.
thanks.//
CITEȘTI
Wall Of Glass ✔
Короткий рассказ❝one day you'll shatter like a wall of glass❞ peretele de sticlă o să se spargă, iar cioburile mă vor răni și voi ajunge o ruină. 2017 ideea îmi aparține @pearlbastard
