Peretele era imaculat. De parcă nici nu exista, dar reflexia mea îmi amintea că era acolo. Am atins sticla. Era netedă. Voiam atât de mult să o sparg. Nu mai contau rănile provocate de bucăţile din perete.
- Larkin, sparge peretele, te rog! am strigat spre el.
- Nu pot.
- Poţi să-l spargi. Ai nevoie de voință, nu de putere.
- Nu-l pot sparge, Harper, înţelege asta! a ţipat la mine.
M-am retras timidă şi l-am lăsat cu nervii lui. Am dat cu pumnul în perete. Nici măcar o zgârietură. În schimb, eu m-am ales cu o durere oribilă. Perete stupid!
La început, îl adoram. Mă apăra. Am devenit prizoniera lui. Simt că-mi pierd minţile. Mă pierd pe mine însumi. Chiar când credeam că nu se întâmpla asta.
CITEȘTI
Wall Of Glass ✔
Historia Corta❝one day you'll shatter like a wall of glass❞ peretele de sticlă o să se spargă, iar cioburile mă vor răni și voi ajunge o ruină. 2017 ideea îmi aparține @pearlbastard
