Nu mă simţeam izolată. Mă simţeam vie, sigură, lipsită de griji. Peretele era scutul meu. Avea grijă de mine şi de sentimentele mele. Larkin nu-l suporta. Voia să-l spargă, însă cioburile puteau să mă rănească. Cascade roşii, care nu se opreau şi îmi luau suflul.
Larkin era lângă mine. Era mai frumos ca oricând. Privea în gol, cu un zâmbet scurt.
Larkin, cel care mă suporta şi mă iubea cu tot cu peretele de sticlă.
Larkin, cel care părea ireal.
Îl iubeam mai mult ca oricând.
— Vrei să spargi peretele? l-am întrebat.
— Da. Vreau să te scap de el.
— Dar te va răni.
— Nu-mi pasă. mi-a spus, atingând sticla cu vârful degetelor.
Atât de mult voiam să-l iau de mână. Nu era o idee rea să sparg peretele. O făceam pentru Larkin.
//primul capitol.
sunt încântată de idee şi mă simt bine scriind.//
CITEȘTI
Wall Of Glass ✔
Nouvelles❝one day you'll shatter like a wall of glass❞ peretele de sticlă o să se spargă, iar cioburile mă vor răni și voi ajunge o ruină. 2017 ideea îmi aparține @pearlbastard
