Larkin a fost încântat de portretul pe care l-am realizat. Eu eram fericită. Zâmbeam, tremuram, mai râdeam. L-am luat în braţe şi m-am simţit vie, liberă. Eram capabilă să simt din nou. Era minunat.
— A fost o idee bună să scap de zid. am spus.
— Ai dreptate. Te-ai ales cu nişte răni, însă văd că a meritat.
Am râs şi m-am uitat la cicatrici. Începeau să pălească. Era ceva bizar. Mă bucuram că scăpam de ele.
— Te-ai gândit la o carieră în pictură? m-a întrebat Larkin brusc.
— Cred. Ar fi ceva frumos.
— Am un prieten care se ocupă de o galerie de artă. Poate aranjez ceva.
Era minunat. Arta mea urma să fie expusă la o galerie de artă. Nu credeam că o să se întâmple asta. Visam la clipa aceasta. Şi acum a devenit realitate. Nici nu ştiam de ce am avut peretele de sticlă. Împiedicam tot binele.
//se apropie de final. urmează să postez nişte mici explicaţii legate de carte.//
CITEȘTI
Wall Of Glass ✔
Short Story❝one day you'll shatter like a wall of glass❞ peretele de sticlă o să se spargă, iar cioburile mă vor răni și voi ajunge o ruină. 2017 ideea îmi aparține @pearlbastard
