Peretele e spart. Cioburile sunt înfipte în mâinile mele. Eu tremur. L-am spart. Cioburile lui sunt în mâinile mele, adânc şi sângerând.
Am ţipat speriată. Eram de piatră. Voiam să fug, nu puteam.
Haide.
Fugi
Fugi şi nu te uita în urmă.
Am fugit cât de repede am putut. M-am aşezat pe o bancă şi am început să scot cioburile. Era dureros.
Le aruncam într-un coş de lângă bancă. Mi-am înfăşurat mâinile cu hanoracul pe care îl aveam.
Am mers cu mâinile acoperite de hanorac până acasă, unde mi-am bandajat mâinile aşa cum trebuie. Hanoracul l-am pus la spălat.
M-am uitat la mâinile mele. Câteva pete mici, roşiatice se iveau pe suprafaţa albă, imaculată. O să treacă. Totul trece. Asemenea râului peste pietrele ascunse sub el.
//sunt inspirată şi scriu ciudăţenii as usual. cred că este trademark-ul meu.//
CITEȘTI
Wall Of Glass ✔
Nouvelles❝one day you'll shatter like a wall of glass❞ peretele de sticlă o să se spargă, iar cioburile mă vor răni și voi ajunge o ruină. 2017 ideea îmi aparține @pearlbastard
