"Era noapte iar eu nu vedeam nimic. El era in spatele meu, iar eu eram terorizata ce puteam sa fac?...
Am scapat de el dupa câteva minute bune de alergat. Nu mai vreu sa vad chipul acelui om niciodata."
~ Convorbire telefonica ~ Jung: Hei, ai timp sa vorbim mai mult despre stii tu ce... Eu: Zi... Jung: Hai sa ne întâlnim in parc mai bine, ce zici? Eu: Ok, in 30 de minute e bine? Jung: Da, bine ne vedem! Eu: Bye... ~ Convorbire telefonică încheiată ~ Eu: Cu ce sa ma îmbrac?! Ane: Mi-ai cheltuit toți bani pe un munte de haine si nu ai cu ce sa te îmbraci?! Eu: Da... Ane: Off... Dumnezeii ma-tii... Ane rascoleste dulapul timp de 10 minute dar pana la urma am gasit cu ce sa ma îmbrac ⬇⬇
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Părul doar mi-l perii, ma dau cu un balsam de buze, ma incalt si plec. Ane: Pa scumpi, te iubesc!!! Eu: Si eu, bye! Povestim cand ma întorc. * îi spun luand-o in brate iar ea raspunzundu-mi la îmbrătisare Ane: Bye! *Ane POV* Urc lenesa scările către camera mea. Ma trântesc in pat si imi iau telefonul - E 18:33... off mor de plictiseala fara ea. Ma duc sa mănânc... Ajung in bucătărie si deschid frigiderul. - Grozav... ca de obicei e gol... Imi iau adidasi si merg la magazin. Magazinul era la 5-10 minute de casa mea dar eu mergând cu atata talent ajung cam in jur de 15-20 de minute. - Si mai grozav, sa întunecat afara... Mergeam cu capul in jos neatenta si de odată ma lovesc de cineva - Da uitativa pe unde mergeti!!! Domne ce oame- Imi ridic privirea si il vad pe Ching. - Ti-am zis sa nu te mai vad!!! - Ti-am suportat comportamentul prea mult! Si spre ghinionul tau e seara si nici un om prin prejur. - E... Pai da tu stii ca glums- Nici nu apuc a termin propozitia ca o iau la goana. Avea draptate nu era nimeni, eu fugeam prin intuneric, nu vedeam nimic iar frica imi ingheta oasele. - Pana aici ti-a fost! * Spune asta scotandu-si cutitul ascutit din geacă, eu înghit in sec si închid ochii. In secunda urmatoare o durere îngrozitoare imi patrunde tot corpul si cad pe jos unde ma izbesc cu capul de asfaltul rece mai bine spus de o scara a unei case. - Bon, am capăt si de tine. Dupa câteva minute apare o femeie care suna pe loc la salvare si la mama fetei deoarece erau colega de munca. *Alieen POV* Jung încerca sa ma sarute, eu inchis ochii iar cand eram la un centimetru distanță ma suna mama lui Ane si întrerupe momentul. ~ Convorbire telefonica ~ Eu: Alo! Buna-seara! Mi-Cha: A...Ane- Eu: Ce e cu ea?! Mi-Cha: E la spital, spitalul din centrul orasului. ~ Convorbire telefonica încheiată ~ Atat mi-a trebuit sa aud, am luat primul taxi pe care l-am vazut si am ajuns in 10 minute la spital. Am aflat numarul camerei in care era Ane si m-am dus spre ea cu viteza luminii. Mi-Cha: Scumpo... Eu: Ce a pățit? Mi-Cha: A fost înjunghiat in partea stanga si a suferit o lovitura puternica si grava la cap... iar acum e in coma, doctori au spus ca nu are sanse... Eu: Ce?! Nu se poate, sunt niste mincinoși. Cine i-a facut asta?! Mi-Cha: Nu stim... Sigur a fost Ching, il omor!!! Ma uit spre Ane care era conectata la o mulțime de aparate complicate. Mi-Cha: Eu plec... Dau din cap semn ca sunt de acord iar acestea pleaca, eu ma pun pe scaunul de langa patul lui Ane. Era intinsa pe pat cu ochii inchisi dormind... - Ohh Ane, nu ma părăsi si tu, te rog, haide iubire lupta stiu ca poti. E numai vina mea, daca nu te lăsăm singura nu se intampla asta. O sa il omor pe omul ala dar nici om nu pot sa îi spun... O sa il omor pe handicapatul care te-a ranit.. Ii strâng mana rece si ma uit la ea. E frumoasă, e perfecta, e un înger. Mi se rupe sufletul cand vad ca ochișorii ei perfecti si negri inchisi, mi-se rupe sufletul cand ma gândesc prin ce dureri a trecut. Izbucnesc in lacrimi cand ma gandesc ca sora mea nu o se mai trezească niciodată, ca va dormim pentru tot deanuna, ca nu va fi mama, mireasă, bunica sau nasa copiilor mei... Imi este frica cand ma gandesc ca inima ei mica si feagila va înceta sa bată, ca nu o sa ii mai vad zâmbetul niciodata si ca nu o sa mai fie nimeni sa imi faca viața fericita. O sa imi fie dor de vocea ei, de rasul ei, de glumele si înjurăturile ei si de compania ei. O iubesc iar gândul ca nu o sa o mai vad râzând si traind vro data ma omoara. - Ti-am spus ca o sa iti povestesc ce am facut azi... deci... am ajuns in parc si am vorbit cu el, am mâncat inghetata si am glumit iar el a incercat sa ma sarute... Stiu ca Ane ar fi batut din palme si ar sari in sus de bucurie. Ma uit la ea, la branula ei si la zecile de aparate la care era conectată, ma uit cum respira cu speranța sa nu fie ultima data... - Imi pare rău... nespus de rău... Eu ma distrăm iar tu sufereai, sunt o idioata, o sa imi fie dor de tine iubirea mea, ma bucur ca te-am strâns in brate pentru posibil ultima oara. Iti spun toate astea acum deoarece cand eram mica iar tara in coma mama imi spunea ca ma aude si ar vrea sa se trezească dar nu poate dar el ma aude. Sper ca ma poti auzi, si mai bine sper ca te vei trezi... Imi pare rău chiar imi pare... Eu ma distrăm si radeam iar tu... tu sufereai din cauza bolnavului ala... Totul va fi bine Ane... sper. - Dupa o luna - O luna in care zi de zi în fiecare dimineata stăteam la Ane pana seara, stăteam pur si simplu plângând si uitandupa la chipul ei... - Inca dormi puiule? Off debea astep sa te trezesti... Imi e atat de dor de tine, de zâmbetul si glumle tale... Ma asez pe scaun si ma uit la ea ca de obicei - Sunt super obosită, nu am dormit deloc noaptea, ma pun si eu sa dorm ca tine si poate ne trezim amândouă... Imi pun capul pe patul ei langa mana ei rece si adorm imeidiat. Sunt trezită de un sunet pitigaiat care provinea de la un aparat care aunta ca Ane nu mai are puls adica inima ei nu mai bate. Sar de pe scaun si chem repede un doctor iar acesta isi lasa capul in jos... Doctor: Imi pare rău dar... nu ii mai putem face nimic... este moarta. Imeidiat ce am auzit acele cuvinte picioarele mi se înmoaie iar doctorul ma ajuta sa ma pun pe sacun, doctorul pleaca lasandu-ma singura cu trupul neînsuflețit a lui Ane. - Nu nu nu! Asta e un vis urât. Tu inca traiesti, tu nu o sa ma abndonezi niciodata... pe cine incerc sa păcălesc e moarta, cea mai buna prietena a mea e moarta, sora mea nu o sa mai imi zâmbească niciodată... Incep sa plâng mai tare ca niciodată si printre lacrimi spun: - O sa fii cel mai frumos înger! ~~~~~~~***********~~~~~~~ Hei, sper sa va placa capitolul e cam trist dar asta e... E foate dureros cand iti more un personaj Sper sa va placa si o sa incerc sa postez urmatorul capitol maine daca vad ca va place. Lectura plăcută si noapte buna!!!😍😘😘
