Iubita unui criminal

¤Capitolul 5¤

- O sa fii cel mai frumos înger!
Dupa aceea mama Anei intra in salon
Mi-Cha: Puiul meu, nu!!! Cum ati putut sa o lăsați sa moară?!
Eu ies afara din salon pentru ca nu mai rezistăm. M-an hotărât sa merg la mama. Am luat un taxi si dupa 20 de minute am ajuns.
- Ce mai faci mama? Nu o sa mai fii singură, sa ai grija de Ane mama si sa ii amintesti mereu ca o iubesc. O sa vin sa va vizitez cat de des pot... Te rog sa ii spui mereu cat de frumoasa e, sa ii spui ca e cel mai frumos înger. Sa nu uiți mamă, te rog! Va iubesc pa!!
Plec tarandu-mi picioarele, nu mai am chef de nimic, nu mai am chef de mâncat, vorbit, ras si nu mai am chef nici măcar de viața. Ane era un suflet pur, o fata frumoasă si glumeață. Ea iubea viața iar eu o iubeam pe ea e ca si cum mi-a murit sora, a doua mamă. De fiecare data cand ma gândesc si pronunț numele "Ane" o lacrimă mi se scurge pe obraz si simt mii de fiori la fel de multe ca amintirile mele cu ea. Acum nu mai am pe nimeni, sunt papusa lui Dumnezeu. El face ce vrea cu mine iar eu nu o sa ma opun. Acum totul e negru si trist in viața mea. Ochii mei negrii, sclipitori si plini de viata in prezența lui Ane acum sunt goi. Nu mai am nici lacrimi. Imi este atat de dor de ea, viața mea nici nu mai are sens...
- De ce sa traisc daca nimeni nu ma iubeste? Acum sunt doar eu...
Aceste gânduri m-au purtat pana acasa la Ane. Am venit acolo sa imi iau lucrurile. Intru in casa si înghit in sec cand ma pregătesc sa apas pe clanta usii dormitorului lui Ane. Dechid usa iar totul era la fel... Patul deranjat, haine împrăștiate peste tot, era dezastru dar un dezastru specific lui Ane. Cand inspir aerul din camera imi aduc imeidiat de Ane... cate lucruri amuzante si frumoase facut aici iar acum sunt doar amintiri. Mai inspir o data parfumul si deschid dulapul. Imi iau hainele le pun intr-o valiza langa usa si ma asez pe pat.
- Off Ane... cate amintiri... Imi e asa dor de ele si de tine... nu o sa te uit niciodată.
Iau un tricou de a lui Ane pe care scrie "Do not miss it" si il bag in geanta. Ce? Trebuie sa am si eu o amintire de la ea...
Ajung acasa si imi pun totul in dulap. Ma trântesc in pat si adorm imeidiat.
~ A doua zi ~
Sunt trezită de ceasul telefonul meu la ora 10:00. Ma ridic din pat greoi, imi fac un dus ma imbrac cu niste colanti negri si o bluza suptire alba cu dungi negre, imi prind părul intru-un coc, ma incalt cu niste tenisi albi si plec undeva, nu stii unde dar ies pe usa casei si o iau inainte. Ajung intrun parc iar eu ma opresc pe o canepea...
- Eu nu merit sa traiesc dar Ane da...
Stau si ma uit in gol. Ma uităm la fiecare om, toti erau fericiti dar eu eram o exceptie ca de fiecare data... Ma ridic si plec acasa.
~ Dupa 2 zile ~
Azi este înmormântarea lui Ane... Ma ridic din pat si ma duc repede sa ma imbrac. Mi-am luat o maleta neagra, niste colanti negrii si niste cizme negre. Părul mi l-am prins intro coada de cal si am plecat. Am ajuns repede, iar eu am mers sa o consolez pe mama Anei
Eu: Haideti nu mai plangeti, o sa fie bine...
Dupa ce o linistesc putin pe mama Anei ma duc la ea. Nu era nimeni decat un sicriu in care era asezată Ane in rochie de mireasa.
- Draga mea Ane... arăți minunat.
Incep sa plâng cand ii vad fatuca ei alba si buzele ei rozalii acum movuluii. Fata ei neutră imi înghețe sângele in vene. Nu ma gândeam niciodată ca o sa ajung in asa situatie. Vroiam sa o vad in rochie de mireasa la altar, feticita si zambidu-mi nu stând intr-un sicriu fara viata.
-  As da totul sa te vad langa mine din nou. Imi este atat de dor de tine, acele cuvinte banale atunci acum sunt doar amintiri pe care le prețuiesc, as da orice sa te mai mai aud spunandu-mi "fă" măcar o data. Vreu sa te strang in brațe iar tu sa imi spui ca ma iubesti... Imi e dor de toate astea iar acum realizez ce nu le-am pretuit destul atuncu cand trebuia. Stiu ca acum tu vrei ca eu sa fiu fericita si sa merg inainte dar nu pot face asta gandinduma ca sora mea e morta iar cel care a omorato se bucura de viață, viata pe care tu nu o mai ai, viata care ti-a fos furata de carte el. Vroiam atât de mult sa le spun copii lor mei " Uite ea e matusa Ane " iar tu sa ii ei in brate si sa ii pupi. Nu pot sa cred ca astea vor fii doar vise... Nu pot sa cred ca nu o sa iti mai vad ochii negrii plini de viata si sa iti aud râsul tau frumos niciodată din cauza unui handicapat, bolnav si fara inima...
Incep sa plâng si mai tare. Trag un scaun langa Ane si ma asez pe el.
- Ane nu suport sa iti vad chipul alb ca laptele si rece ca gheața. O sa vin sa te vizitez cat de des voi putea scumpetea mea...
Ies plângând de acolo si ma duc la baie... dupa câteva ore ne pregătim sa punem capac sicriului si sa o ingropam...
- Asta este ultima oara cand iti vad chipul frumos de inger... te iubesc nebuno sa nu uiți asta!!!
Ii punem capac sicriului si o punem in groapă... Incep sa pună pământ peste sicriu iar noi începem sa aruncăm flori peste.
- Adio! Si imi arunc si eu floarea peste. Printre pansetele mele scot un " Te iubesc mica mea raza de soare " înfundat...
Totul se termina iar ziua trecu...
~ Dupa o saptamana ~
Ma trezesc, imi fac rutina de dimineta, ma îmbrac cu o pereche de blugi simpli albastri, un maiou gri si o jacheta din piele negrea deasupra, ma incalt cu o pereche de adidasi negri si plec spre cimitir sa ii fac o vizită Anei... Ajung acolo cam in 15 minute si ma așez pe banca de langa mormântul lui Ane...
- Hei surioara! Ce mai faci?  Te-ai acomodat? Sper ca da, imi pare rău ca nu am venit mai des dar nu am putut. Imi cer scuze... si... sper ca ti-ai gasit prieteni acolo sus... * spun cu un zambet fortat...* Pe cine păcălesc, nu pot sa nu ma gandesc o clipa la tine si la amintirile nostre si la toate clipele petrecute impreuna care acum s-au dus... * incep sa plang iar lacrimile mi se scurg pe orajii mei rosii.
- Nu pot sa cred si nici nu vreu sa cred ca esti moartă... aveam atatea lucruri de facut impreuna iar acum... acum stau in fata scriului tau plangand si vorbind degeaba pentru ca probabil nu ma azuzi...
Atunci incepe sa ploua iar eu imi reamintesc iar de vorbele mamaei " Atunci cand ploua un inger plânge"
- Tu chiar ma auzi! * Atunci incep sa izbucnesc in plans.
- TU CHIAR MA AUZI!!!
~~~~~~~***********~~~~~~~
Mda... e cam trist... Adica si eu am plâns la el. Mie una imi plac capitolele triste deci... mda. Sper sa va placa si acest capitol si sa apeciati ca am postat 2 capitole în aceasi zi. Ok lectura placute bye!😍😘