"Era noapte iar eu nu vedeam nimic. El era in spatele meu, iar eu eram terorizata ce puteam sa fac?...
Am scapat de el dupa câteva minute bune de alergat. Nu mai vreu sa vad chipul acelui om niciodata."
- Tu chiar ma auzi!!! Ane te rog nu mai plânge, ai suferit destul. Promit ca nimeni nu o sa te înlocuiască, tu esti unica, o persoana ca tine nu va mai exista, nu va mai exista o persoana care sa imi facă viața mai frumoasa decat o faci tu, te iubesc nebuno!!! Mereu o sa te iubesc, tu erai raza mea de soara care imi lumina viața dar acum e numai intuneric. Nu o sa încetez niciodată la visele mele. Promit ca o sa vin aici cu copii mei si tot o sa le spun "Uite asta e matusa Ane" iti promit. Nimeni nu poate rupe legătură dintre noi, nici măcar moartea. O sa ne reîntâlnim si o sa te iau imbrate si o sa te pup pe ambii obraji. Iti promit ca tu vei fi inima mea asa ca te rog nu mai plânge! Dupa câteva minute ploaia s-a oprit. - Asa Ane nu mai plânge, bravo! Ma ridic de pe banca rece si ma îndrept catre iesire taraind picioarele si cu capul in jos cu gândul la viața pe care Ane ar fi putut sa o aibă cu lacrimile curgând surorie peste obrajii mei. Deodată dau cu capul de pieptul unui barbat. Eu: Imi cer scuze! Jung: Hei Alieen! Ce faci aici? Eu: Aaa tu erai, păi eu tocmai ce am plecat de la mormântul Anei... Jung: Eu am venit sa o vad pe bunica mea dar daca vrei te pot conduce acasa. Eu: Multumesc! Jung: Nu ai pentru ce! Am mers cu masina lui pana acasă, pe drum am vorbit, el râdea iar eu aveam un mic zâmbet pe fata. E prima oare card zâmbesc dupa ce a murit Ane... Jung: Auzi, maine vrei sa mergem la un suc, ceva? Eu: Nu stiu, nu prea am dispoziția necesara... Jung: Eii... si tu acum, cât timp ai sa mai jelesti, Ane vrea ca tu sa fii fericite nu sa plângi. Tu ai vrea ca Ane sa plângă? Eu: Normal ca nu! Jung: Pai atunci? Eu: Ok *spun cu un mic zâmbet in colțul gurii Ajung acasa i-au tricoul de la Ane cel cu "Do not miss it" si il strang in brate cat de tare pot, plangand si asa adorm... ~Dupa doua luni~ Doua luni in care relatia mea cu Jung a evoluat, acum suntem "iubiti" si nu e asa rau dar regret ca nu am mai vizitat- o pe Ane. Debea daca am mai trecut de 3-4 ori pe la ea in doua luni... Stau întinsă in pat cu ochii pe tavan gandinduma la asta. Gândurile imi sunt alungate de telefonul meu care suna. ~Convorbire telefonica~ Eu: Alo! Jung: Hei iubito, ce faci? Ai vrea sa iesim in parc azi? Eu: Hei! Nu pot... Jung: De ce? Eu: As vrea sa merg la Ane azi, sper sa ma înțelegi... Jung: Bine iubita mea! Eu: Ma bucur ca ma înțelegi! Pa!!! ~Convorbire telefonica încheiată~ Eu ma ridic din pat imi fac un dus ma îmbrac cu asta⬇⬇⬇si pelc.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Ajung acolo cam in 15 minute si ma duc la mormântul Anei. - Scuze Ane ca nu am mai venit dar nu am mai avut timp, am fost ocupată cu Jung, imi cer mii de scuze... Apropo eu Jung am devenit iubiti... Imi pare rău ca nu sa intamplat la fel si la tine cu Young... dar acum stiu ca te bucuri pentru mine si iti multumesc! Esti cea meu buna prietena si din lumea asta si din lumea cealalta! Te iubesc!!! Dupa ce am mai vorbit cam înjur de 10 minute mi-a venit o idee strălucită... - Ane! Animalul tau preferat este pisica nu? Deci o sa imi cumpăr o pisica pe care o sa o cheme Anya si poate te vei reincarna in ea... ah ce idei proaste am si eu.., trebuie sa plec Ane, o sa merg si pe la mama. Dupa 2 minute de mers am ajuns la mormântul mamei. - Hei mami!!! Mi-am facut un iubit, Ane sa bucurat pentru mine! Si stiu ca si tu faci la fel, va iubesc!!! Voi sunteți viața mea! Nici nu am realizat cum a trecut timpul eu am venit aici la 11:00 iar acum e 14:55, ma ridic arunc o privire in spate si o lacrimă mi se scurge pe obraz... - Tot nu pot umple golul lasat de ele... Ma îndrept spre cafenea pentru ca aveam nevoie de o cafea urgent... Am ajuns acolo dupa 10 minute de mers cu taxiul, am coborât din masina si intru in cafenea. Ma asez la masa si comand o cafea. Cat timp astept o grămada de anuntiri imi năvălesc mintea... Atunci cand m-am cunoscut prima data pe Jung si Young... Imi aduc aminte perfect ce a spus Ane: "- Uuu, cine is bunosi astia? - Ane!!! - Ce? Recunoaste ca is sexy! - Ohhh... arata bine... - Haide, cât timp ai sa stai singura cuc? - Ala e al meu! - Asa te vreu! " Atunci o lacrimă mi se scurge pe obraz, as fi plâns mai mult dar nici lacrimi nu mai am. Plag in fiecare seara cand ii mototolesc tricoul Anei, mereu plâng cand imi aduc aminte de ea si de amuzamentul, glumele, zambetul, vocea si ochii ei. Acum am ramas fara lacrimi... As vrea sa tip dar nimeni nu mar auzi, as vrea sa plâng dar nimeni nu mar vedea si sprijinii. Ane era singura persoana care la facea pe toate, ma asculta, ma iubea, ma vedea, ma sprijinea si ma făcea sa râd. O persoana ca ea nu o sa mai existe.., gândurile imi sunt alungate de chelnerul care imi aduce cafeaua. - Poftiti cafeaua! - Multumesc! - Cu drag! Chelnerul pleaca iar eu imi termin cafeaua. Inca nu se înserare afara asa ca m-am gandit sa ma plimb pana la 17:00, acum era 15:32 iar eu nu aveam ce face deci m-am dus sa ma plimb. Am luat un taxi si in 10 minute am ajuns pe faleză. M-am plimbat si am vazut oameni care rad si se simt bine. Asta ma făcea trista dar si fericita in acelasi timp... M-am pus pe o banca langa o fântâna sa imi limpezesc gandurile... Dar normal ca dorinta mea de a face asta linistita este ruinata de minunatul meu telefon... ~Convorbire telefonica~ Eu: Alo, iubire! Jung: Buna! Vrei sa ne plimbam? Eu: Da... eu acum sunt pe faleza din centrul orasului. Jung: Perfect ajung acolo in 10 minute. Pa! Eu: Pa..! ~Convorbire telefonica încheiată~ Dupa 10 minute apare si el, am vorbit, am ras, am mâncat inghetata si me-am plimbat pana sa inserat putin. Jung: Haide te conduc eu! Eu: Nu este nevoie! Jung: Heide! Eu: Vorbesc serios! Mersi pentru amabilitate ta, dar refuz. Jung: Bine, ne mai auzim iubire! Eu: Pa! Am mers linistită pana cand cineva ma izbit cu spatele de un zid. Cine credeti ca era... Era Chung. Chung: Cine e ala cu care te plimbai mai inainte? Eu: Iubitul meu! Chung: Ce?! Eu: Asa cum ai auzit! Mai spălate in urechi nemernicule!!! Tu ai omorato pe Ane, iar acum ai tupeul sa dai ochii cu mine?!!! Hai MARS din fata mea! Ma dezgusti total! Chung: Asculta bine fetito! Ori ce persoană pe care o iubesti va muri! Doar eu am voie sa te iubesc, ai înțeles?! ~~~~~~~***********~~~~~~~ Buna!!! Am postat si acest capitol, sper sa va placa, scuze pentru greseli dar capitolele nu sunt inca editate, apropo cum vi se par capitolele, lungi, scurte sau potrivite? As vrea sa îmi răspundeți la aceasta intrebare vă rog. Lectura plăcută!!! Bye!😙
