•Secrete Şi Sacrificii• SHADOWHUNTERS

Capitolul 1

   STEPHANIE GUERIERRO* se trezi din nou cu cartea lângă ea, a patra sau a cincea oară pe săptămâna aceea când adormi citind din cartea sa preferată cu Sherlock Holmes. Se ridică din pat, îşi dezmortii oasele şi puse volumul înapoi pe raft. Se dădu un pas în spate şi privi puțin biblioteca.

   Era pusă la punct. Fiecare carte aranjată după culorile curcubeului. Le citise pe toate şi cu siguranță în ziua aceea însorită de Octombrie — sâmbătă — urma să se ducă să-şi mai cumpere câteva.

   Citise de toate. Clasice, dramă, thriller, romantice, SF, fantasy, în special thriller şi fantasy pentru că acelea erau genul ei. Îi plăceau momentele acelea în care pur şi simplu nu putea să se oprească din citit pentru că se întampla ceva foarte interesant, momentele în care stătea trează până la patru dimineața ca să afle cine era cu adevărat vinovatul — care bineînțeles era cine bănuia ea, chiar şi atunci când totul era atât de greu de descifrat, ceea ce o încânta nespus de mult — dar mai ales acele momente aşa de emoționante încât îi dădeau lacrimile.

   ,,Cititorii trăiesc mai multe vieți'' citise ea undeva şi era adevărat. Trăia alături de acele personeje, simțea şi avea aceleaşi emoții ca şi ele.

   Tresării când ceasul sună ora nouă, readucând-o pe Stephanie înapoi pe pământ şi spulberându-i ,,visele''. Se îndreptă spre noptieră şi anulă alarma, după zâmbi şi se trânti în pat să mai lenevească cum făcea de fiecare dată, dar nici nu apucă să se aşeze bine că la uşă se auzi un ciocănit.

  — Intră! Strigă şi uşa se deschise, pe ea intrând Elena Luce*.

  — Mulți ani trăiască, mulți ani trăiască! La mulți ani!!

  — Mătuşă Ella! Spuse Stephanie entuziasmată când mătuşa sa intră pe uşă cântând şi cu o tavă cu fructe, clătite cu ciocolată şi cu un pahar de suc de nectarine.

  — La mulți ani, Sisi! Îi spuse şi îi sărută fruntea.

  — Grazie*! Spuse Stephanie încântată.

  — Con molto piacere, per la celebre!*

  — Ce bine arată fructele! De unde ai făcut rost de ele în Octombrie?

  — Am şi eu secretele mele!

   Stephanie nu mai aşteptă şi înfulecă imediat din fructe şi din clătitele cu ciocolată.

  — Perfetto*! Spuse ea cu gura plină.

  — Sono contento che ti piaccia, mia cara!* Îi răspunse Elena zâmbind, ştiind ce urma să spună nepoata sa.

  — Cam atât ştiu în italiană, mătuşă! Zise zâmbind Stephanie după ce termină de mâncat.

  — Impossibile*. Te cunosc foarte bine. Eşti mereu atentă la lecțiile de italiană.

  — Adu-mi aminte de ce trebuie eu să ştiu atât de multe limbi străine? Mai ales latina. Ea ce rol are dacă e o limbă moartă?

  — Crede-mă, la un moment dat o să îți fie de folos.

  — Puţin probabil. Mişto machiaj apropo.

   Elena se întoarse spre ea confuză, când Stephanie remarcă detaliul de frunze aurii pe obrazul ei.

  — Machiajul de Halloween. Ți-a ieşit bine. Zână sau ceva?

   Dar şocată Elena doar zâmbi — un zâmbet prefăcut — şi plecă închizând uşa după ea. Îşi schimbase numele, de la Eleanor la Elena, pentru că în Lumea Umbrelor se ştia despre povestea lor şi nu putea risca. Rămăsese surprinsă dar şi-a dat seama imediat ce însemna asta. Protecțiile slăbiseră şi se părea că de tot din moment ce Stephanie îi putea vedea detaliul de pe obraz, pe care îl au fiinţele naturii, elfii.