•Secrete Şi Sacrificii• SHADOWHUNTERS

Capitolul 5

     EA ERA FOARTE PROST DISPUSĂ, iar după discursul ei, Stephanie Guerierro fu şi mai rău. Auzindu-se, spunând lucruri pe care le gândise o mică parte din creierul ei, îşi dădu seama cum era de fapt situaţia şi gândul că va fi singură în ,,poveste" fără ajutor, ştiind nimic despre cum putea să-l caute pe Magnus Bane  — singurul, înafară de Elena Luce, care ştia despre familia ei şi care putea să-i spună totul ca să o facă pe Stephanie să treacă mai uşor peste ,,lovitura" primită — îi transmise fetei o stare de neajutorare, panică şi deprimare.

     Ce putea ea să facă acum? Viaţa ei se schimbase, la propriu, peste noapte şi nu avea pe nimeni care să-i mai ridice moralul. Nici prin gând nu-i trecuse să-l includă pe Simon Lewis într-o lume în care viaţa era mult mai scurtă decât era deja. Mai ales pentru Simon, care era aşa de blând şi atât de incapabil să supravieţuiască în lumea asta aşa sălbatică, periculoasă şi criminală.

     De aceea se simţi mai bine când citi mesajul de la el, în care i se spunea că mama lui era nevoită să plece într-un alt oraş timp de o săptămână, iar Simon trebuia să stea toată ziua aceea cu ea şi sora lui. Dar apoi îşi aminti, el avea să fie prezent de acum înainte ceea ce o făcu pe Stephanie să intre într-o stare de depresie.

     Să fie Elena răpită era una, îi avea pe vânătorii ăştia de umbre ce îi spuseseră că dacă n-o ajută vor avea şi ei de suferit, în concluzie, ei erau nevoiţi să o facă. Dar să-l mai aibă în grijă şi pe Simon... Îl iubea, îl iubea aşa de mult încât nu voia să păţească ceva. Pentru numele lui Dumnezeu! Vorbim despre vârcolaci, demoni şi vampiri! Ura să gândească negativ, dar Stephanie ştia că dintre ei doi, Simon era, cel mai probabil, prima persoană care putea pierde ,,jocul".

     Acum, Stephanie, împreună cu Alec şi Isabelle, aşteptau în faţa unui bar numit ,,Hunter's Moon'' după blondul Jace ce stătea de o oră de vorbă cu o fată de culoare cu păr scurt şi creţ. Îmbrăcată cu un maiou turquoise elegant şi blugi negri, fata îl privea plictisită şi cu superioritate pe Jace, care se vedea clar că flirtează cu ea, luând când şi când o gură din halba lui de bere golită abia pe jumătate.

   — Ce durează atât? Dacă nu a aflat nimic, jur că îi voi sparge o sticlă de whiskey în cap şi-l voi pune să plătească paguba. Spuse Steph bătând nervoasă din piciorul drept.

   — Nu-mi pot închipui de ce eşti aşa de violentă! Spuse Alec, stând cu mâinile încrucişate, sprijinit de geamul barului, privind-o pe Stephanie cum se stresează şi cum îl priveşte cu dispreţ.

   — E o Guerierro, e din sânge. Zise Isabelle calmă.

   — Îmi pierd răbdarea aici! Exclamă deodată Stephanie.

     Alec ridică din sprâncene:

   — Încă mai ai? Puteam să jur că ţi-ai pierdut răbdarea încă de când am plecat.
   — Tu, pe bune, faci glume pe seama mea? Avem nevoie să-l găsim pe Magnus Bane! Zise şi Alec ridică din nou din sprâncene. Eu am nevoie să-l găsesc! Adăugă ea. Chiar nu înţelegi gravitatea situaţiei în care suntem?

     Deodată se auzi o uşă trântită şi Stephanie se întoarse cu ochii plini de speranţă, spre blondul care se opri, încrucişând braţele la piept, în faţa ei, spunând:

   — Ea nu ştie!

   — Poftim?! Strigă Stephanie, fix atunci când trecu o femeie cu copilul de mână uitându-se ciudat la ea.

     Alec se ridică brusc, şoptind sub barbă:

   — Mai încet, n-ai runa de învizibilitate activă şi atragi atenţia tuturor!