•Secrete Şi Sacrificii• SHADOWHUNTERS

Capitolul 4

   VREMEA SE SCHIMBASE ÎNTRE TIMP, acum ploua cu tunete şi fulgere. Când au ajuns la institut, Stephanie, Isabelle şi Alec erau uzi leoarcă. Stephanie într-o continuă transă, Alec bosumflat — şi Stephanie putea paria că bombănise tot drumul — numai Isabelle bine dispusă.

   Simon insistase să meargă cu ei pentru că habar nu avusese despre ce era vorba şi nici nu cunoştea cei doi fraţi, dar văzând-o pe Stephanie atât de aeriană trebuia să îi fie aproape. Din păcate, atunci când mama lui l-a sunat să vină acasă pentru că era ceva ,,foarte important'', acesta nu a putut refuza dar a primit adresa insitutului de la Isabelle în ciuda dezacordului primit de la Alec.

   ,,Magnus Bane. Găseşte-l!" erau singurele cuvinte ce se tot plimbau prin gândurile Stephaniei şi care nu îi dădeau pace. Aflase de la Alec, care doar atât ştia despre Magnus, că era Marele Magician Al Brooklyn-ului, dar nu asta o interesa pe ea, ci motivul pentru care trebuia căutat.

   De un lucru putea fi sigură, Elena îl cunoştea pe Magnus şi cu siguranţă că el îi ştia şi familia, poate şi trecutul acesteia. Motivul căutării, păi, poate ştia unde era Elena, informaţii adevărate despre familia Stephaniei şi poate ce este Stephanie. Vânător de umbre? Magician? Ambele în acelaşi timp?

   Voia să scape de tot stresul acela şi singurul mod prin care putea reuşi era să vorbească cât mai repede cu Magnus. Şi faptul că Elena lipsea, înrăutăţea şi mai mult situaţia. Simţea, parcă şi ştia că ceva foarte rău i se întâmplase mătuşii sale şi că acelaşi rău o pândea şi pe ea.

  — Eşti sigură că te simţi bine? O voce o trezi la realitate.

   Isabelle considerase că Stephanie avea să stea la institut foarte mult timp aşa că îi alese o cameră vizavi de a iei şi vecină cu cea a fratelui ei. Hainele pe care le avea nu erau chiar pe placul ei acum erau şi ude, aşa că după ce a făcut o baie a găsit-o pe Isabelle cu nişte haine în mână pe care să le îmbrace. Acum stătea în faţa ei, complet pe din afară, acoperită doar de un halat alb şi surprinzător de pufos.

  — Hmm?

  — E a doua oară când întreb, eşti bine? Repetă fata calmă.

   Isabelle ştia că nu putea să o streseze pe Stephanie. De aceea era calmă cu ea şi răbdătoare, dar nu era doar ăsta motivul. Ea fusese mereu cea ,,normală" şi primitoare dintre frati. Alec mereu cu regulile lui, mereu retras, Jace cu distractii şi antrenamente, iar Max, frăţiorul ei de 14 ani era mereu în Idris dar chiar dacă nu îl vedea prea des ştia că era cam ca ea, iubitor şi amabil.

   Încerca pe cât posibil să o facă să se simtă în largul ei dar întâmplările petrecute nu fuseseră de ajutor. Ştia că de acum totul în viaţa, atât a Stephaniei cât şi în a Isabellei şi a fraţilor ei, avea să se schimbe pentru totdeauna.

   — Scuze, dar chiar nu sunt bine deloc. Toată treaba asta m-a şocat şi epuizat în acelaşi timp.

  — Faptul că vampirii vârcolacii demonii şi alte creaturi supranaturale există nu sunt chiar atât de şocante pentru majoritatea mun.......oamenilor.

   Era cât pe ce să spună ,,mundani" şi din câte îşi dăduse seama nu era un cuvânt prea apreciat de Stephanie. Mundani, o spuneţi de parcă ar fi o insultă! Spusese ea.

  — Ai fi surprinsă cât de puţini oameni cred.

  — Tu credeai? A întrebat ea.

  — Credeam, iar acum mi s-a demonstrat. Nu sută la sută dar credeam. Răspunse Stephanie aşezându-se lângă ea pe pat.