00:54. E trecut de miezul noptii si nu pot sa adorm de nicio culoare. Flacara celor doua lumanari palpaie neincetat din cauza vantului care intra nestingherit pe geamul deschis. Stiu. Stiu ca in cateva zile vine iarna. Stiu ca e frig. Stiu ca nu e bine ce fac. Dar stiu ca nu-ti pasa...mie de ce mi-ar pasa?
Nu inteleg de ce gandesc atat de mult Nu . Niciodata n-am inteles. De ce gandesc oamenii acelasi lucru din nou, din nou si din nou? De ce nu putem sa ne gandim o data, apoi sa il uitam? De ce trebuie ca persoanele sa ne bantuie mintea in orice moment, si sa ne innebuneasca cu totul? De ce tot ce simt, vad, aud, gandesc, are legatura cu tine?
De ce imi tot imaginez cum iti umezeai buzele inainte sa spui ceva, cum le framantai usor cu dintii cand erai confuz sau stresat, cum se mareau si se inroseau dimineata, cum se umflau dupa ce ne sarutam, cum se miscoau parca cu incetinitorul atunci cand vorbeai?
De ce ma gandesc la linia maxilarului care iti era mereu atat de proeminenta, carema innebunea in fiecare secunda, si care imi fura toata concentrarea pe care o mai aveam, si o ducea departe, undeva unde nu o voi gasi niciodata. De ce ma holbam la tine cand vorbeai, cand beai apa, cand dormeai? De ce mi se parea atat de atractiva vena aceea ce iti pulsa pe gat atunci cand tipai, dar apoi se calma, insa concetrarea mea era de mult dusa.
De ce cuvintele tale mereu ma afectau, indferent de ce natura erau ele. De ce primul lucru pe care il voiam dimineata era sa aud ,,neatza, ingeras" de la tine? De ce atunci cand tipai sau pur si simplu era indiferent si apatic, ma afecta atat de tare? De ce fiecare imbratisare de a ta insemna atat de mult pentru mine? De ce cand celelalte persoane ma luau in brate nu simteam nimic, dar cand ma luai tu mii de fluturi dansau pe melodii lente, ametitoare, in abdomenul meu?
De ce atunci cand te suparai pe mine eram eu cea care se supara si mai tare pentru cat de proasta a putut sa fie? De ce? De ce a trebuit sa existe atatea milioane de sentimente, care sa se amestece unul cu altul, fancand viata mult mai grea, facand ratiunea si gandirea sa dispara cu totul, si innebunand persoana\?
De ce existi? De ce ne-am intalnit? Sau nu existi? Esti doar rodul imagintiei mele care cere disperata atentie? Esti doar un vis care ma innebuneste de-a binelea? Daca da, de ce nu pot sa te controlez? De ce ma controlezi tu pe mine?
Daca eu te-am creat, atunci de ce ai plecat? Eu am vrut sa fie asa:::?
Nu, e imposibil. Eu nu as vrea niciodata ca tu sa pleci.
Dar daca e adevarat? Daca eu te-am creat? Asta inseamna ca sunt nebuna, demna de dat dracului.
Nu, sigur am probleme cu capul. Am avut de cand te-am cunoscut. De cand ai pus stapanire pe mine nu doar fizic, ci si psihic.
Stiu ca sunt nebuna. Acuma stiu sigur. Nu stiu daca eu te-am creat, dar ma bucur ca existi, mereu o voi face.
Mereu imi voi imagina cum ar fi sa te mai pot imbratisa macar o data, sa te strag in brate ca si cum viata amandurora ar depinde de asta. Sa iti strang parul in pumni si sa-mi pun picioarele in jurul taliei tale, in timp ce tu ma strangi cu dor de talie. Sa plang la pieptul tau si sa iti spun cat de mult mi-ai lipsit, cat de mult te iubesc.
Ma frustreaza faptul ca e posibil ca asta sa nu se intample niciodata. Chiar imi doresc sa se intample. Vreau sa te vad. Macar pentru ultima oara...dar nu pot.
Si te urasc pentru asta.
YOU ARE READING
Oh, shit
Spiritual,,Acum....acum am ramas doar cu picaturile de sange care se scurg parca cu incetinitorul de la ranile care nici pana acum nu s-au vindecat, din cauza ta. Nu stiu ce faci, ce spui, cum ma manipulezi, ca ma faci sa le deschid din nou, din nou si din n...
