Dark Shadows - Luke Hemmings

Capitolul VI

M-am imbracat si m-am alaturat baietilor jos. Cred ca au auzit cearta mea cu Luke deaorece era o liniste ciudata, fiecare incerca sa se ocupe cu ceva. Ashton cred ca a intors mancarea in tigaie de 10 ori, Michael se uita cum se face cafeaua, iar Calum se juca pe telefon. Puteam sa simt cum Luke se uita atent la mine, la fiecare miscare a mea. Nu stiam daca era nervos sau se simtea vinovat.Asta e problema cu el, nu poti sa il descifrezi.

Ashton ne-a pus mancarea in fata fiecaruia dar tot nu indraznea nimeni sa zica ceva.M-am ridicat si mi-am pus o ceasca de cafea.

-Ce crezi ca faci? Luke m-a intrebat.

Ceilalti s-au oprit din mancat si se uitau la noi.

-Beau cafea...

-Nu, nu bei. Nu e sanatos pentru copilul meu.

Mi-a luat ceasca din fata si a revenit la farfuria lui.Fiecare cuvant al lui era clar si calm, prea calm.

-Ămmm, trebuie sa facem cumparaturile, s-a golit frigiderul.

Ashton a fost cel care a indraznit sa vorbeasca.

-Cine se duce? a intrebat Calum. Eu am fost data trecuta.

-Eu vreau sa ma duc, am nevoie de niste chestii, am spus.

-Oh, tampoane, nu fii timida Beth, poate sa iti ia unul din noi, a zis Calum si mi-a zambit.

-E insarcinata, idiotule, a zis Luke.

Zambetul lui Calum a disparut de pe fata si imi parea rau pentru el. De ce era Luke atat de nesimtit pana si cu prietenii lui.

-Nu trebuie sa vorbesti asa. Doar pentru ca tu esti un idiot si te-ai certat cu mine nu trebuie sa te descarci pe ceilalti.

Vorbele mele i-a surprins pe toti. Insa Luke era din nou calm.

-Cred ca o sa ma duc eu si Beth, i-ar prinde bine o iesire din casa. Dupa atata timp a inceput sa inebuneasca.

Luke s-a ridicat de la masa si a  plecat spre camera lui. Ceilalti s-au uitat cu parere de rau la mine iar eu am oftat. Dupa cateva minute Luke a revenit, si-a luat cheile si am plecat amanadoi. Conducea si se uita atent la drum.

-Pe bune, Beth? Chiar in fata lor? a ras nervos.

-Imi..imi pare rau....

Acum chiar ma simteam vinovata, nu trebuia sa il umilesc in fata tuturor. Dar cand i-am vazut muscatura de aseara am inceput sa ma enervez. Nu eram geloasa dar e greu sa fi decat cuptorul pentru bebelusul cuiva. Atunci mi-am adus aminte si l-am intrebat ceea ce doream de mult timp sa il intreb.

-De ce m-ai luat cu tine?

-Ce? s-a uitat la mine.

-Adica, puteai sa ma lasi sa il cresc singura...

-Nu as face niciodata asta, e copilul meu.

Eram suprinsa de cat de deschis era, chiar daca nu mi-a dat un raspuns concret totusi, mi-a dat unul.

-Parintii tai stiu de tine? m-a intrebat.

-Am plecat de acasa acum un an, inca mai pastram legatura dar vorbim rar.

-E ciudat cum unii isi irosesc familia...

Abia a vorbit, abia am inteles ce a zis. M-am uitat atent la el si am vazut cat de pierdut era in ganduri. Am luat acest moment de neatentie al lui pentru a ii studia fata. Ma intreb cum va arata copilul nostru. Noi doi suntem exact opusi, el are ochi albastrii, eu caprui, el e blond, eu satena inchis.

Am ajuns la supermarket dupa un drum scurt care mi s-a parut ca a durat ore. Repede am luat un carucior si am inceput sa pun produse in cos. Dupa aproape o ora am terminat, nu e usor sa cumperi pentru 5, 5 si jumatate chiar.

Cat timp Luke astepta la casa am mers sa caut o carte despre bebelusi si sarcina. Am luat prima carte care mi-a picat in mana si l-am vazut pe Luke uitandu-se speriat printre rafturi. Imediat cum m-a observat a rasuflat usurat.

-Unde ai fost?

-Sa imi iau ceva...

A vrut sa ma intrebe ce dar a renuntat. Ma bucur ca nu a observat cartea, nu voiam sa faca misto de mine sau ceva.

-----------------------------DUPA O SAPTAMANA-O LUNA DE SARCINA-----------------------------------

Baietii au plecat iar undeva, niciodata nu imi spuneau unde dar nici eu nu am intrebat, nu eram sigura daca voiam sa aflu. Am facut ceea ce faceam deobicei cand eram singura, am gatit ceva si am facut curat.

Cand am terminat mi-am luat cartea si am inceput sa citesc. Pana acum nu am avut timp si eram abia la primul capitol. Dupa primele 10 pagini am auzit usa trantindu-se. Cei patru baieti au intrat si s-au dus direct in bucatarie. S-au obisnuit sa manance imediat dupa ce ajung acasa. Ma simteam ciudat sa numesc locuinta asta "acasa".

Am mancat cu ei cina, iar dupa toti s-au dus in living si au inceput sa se joace niste jocuri video. Ma uitam la ei cat de competitivi incepuse sa fie si era greu de imaginat ca acesti 4 baieti fac parte dintr-o banda. Ma uitam la Luke si il priveam cat de frumos era atunci cand era fericit, cand zambea. De fata cu mine avea un zambet pervers, era incruntat, nervos, orice dar nu asa. E frumos sa stai si sa il privesti in elementul lui, cu prietenii lui. Mi-am revenit din gandurile mele si m-am dus sa imi fac un ceai.

Baietii s-au dus sus deoarece erau obositi de la 'treaba lor'. Eu m-am asezat pe canapea si am inceput sa caut un program bun la TV. Am gasit intr-un final un film de groaza. Chiar daca ma sperie ingrozitor filmele astea m-am decis sa ma uit.

Am simtit o mana pe umarul meu si am tresarit tipand. M-am intors si in spatele meu era Luke razand.

-Nu e amuzant!

Am aruncat o perna in el si m-am incruntat.

-Awww! Beth, nu am vrut sa te sperii.

-M-ai speriat de moarte!

Mi-a mangaiat parul si mi-a zambit.

-Ma vei putea ierta vreodata? a zis sarcastic.

L-am plesnit peste piept si m-am pus inapoi pe canapea.S-a asezat langa mine si si-a pus o mana dupa umarul meu. Cineva e intr-o stare buna.

-La ce te uitai?

-La Saw 3.

Azi a vorbit cel mai mult cu mine in ultimele zile.M-am uitat la el si se uita atent la TV. Si-a intors capul si privirile ni s-au intalnit.

-Ar trebui sa vii in pat, e destul de tarziu.

-Dar vreau sa vad cum se termina...

-Haideee, patul e rece fara tine.

Mi-a facut cu ochiul si a zambit pervers.

-Mai e putin din film. Vreau sa vad cum se termina.

Mi-a intors capul sa il privesc in ochi si a soptit.

-Beth, nu pot sa dorm, am nevoie de tine...

Nu stiam ce sa zic, nu eram obisnuita cu el asa. Am stins televizorul si l-am luat de mana. Eram nesigura la inceput dar mi-a strans mana in a lui si am prins curaj. Am mers amandoi sus si a asteptat pana cand m-am schimbat. Deja nu mai purtam tricourile lui, ci pijamalele mele.

M-am asezat cu fata la el si ne-am privit. M-a luat in brate si eu mi-am ascuns capul in pieptul lui gol.

-Mi-e dor sa te vad in tricourile mele, a soptit.

Voiam sa il intreb de ce este atat de dulce in seara asta, de ce se comporta frumos, dar nu doream sa stric momentul.Am prins totusi curaj.

-De ce nu esti asa mereu?

-Tu faci totul mai greu, a zis dupa cateva secunde de liniste.

-Acum dai vina pe mine? m-am retras din imbratisare sa il privesc in ochi.

A oftat.

-Vezi? Asta faci mereu, strici momentul.

A zis rece si s-a intors cu spatele la mine. M-am intors pe spate si ma uitam la tavan. Poate chiar  e vina mea, poate eu sunt cea care il indeparteaza, poate de asta nu am pe nimeni.