Dark Shadows - Luke Hemmings

Capitolul IX

-Beeeth....am auzit pe cineva șoptind. Beth, trezește-te.

Am simțit o mână pe stomacul meu care îmi mângâia încet pielea acoperită de un tricou. Mi-am deschis ochii și l-am văzut pe Luke cu un zâmbet imens pe față, fascinat de abdomenul meu.

-Luke? 

Și-a ridica ochii mari și albaștrii plini de entuziasm la mine și și-a luat mâna de pe mine lăsându-mă să văd ce se ascundea.

-Uite, copilul nostru începe să își facă simțită prezența.

Avea dreptate, în josul abdomenului meu burtica mea de gravidă începea să se vadă. Mi-am dat tricoul la oparte și am stat câteva minute amândoi minunați de micuțul dinăuntrul meu.

-Beth, de ce plângi?

Nici nu mi-am dat seama, dar lacrimile curgeau deja pe obrajii mei. Și-a adus mâinile la fața mea și  mi-a șters piele umeda.

-Nu știu...cred că sunt emoțională din cauza hormonilor, am încercat să zâmbesc.

-Ok, te las să te îmbraci și mergem jos să mâncăm.

-Nu vă mai duceți nicăieri azi?

A oftat și s-a oprit cu mâna pe mânerul ușii.

-Ba da, puțin mai târziu.

A trântit ușa tare în urma lui și știam că l-am deranjat cu ceva. Dupa incidentul cu Harry pleacă împreuna cu ceilalți băieți aproape în fiecare zi și se întoarce seara. Începeam să mă simt din ce în ce mai singură deoarece nu mă lăsa să părăsesc casa.

M-am schimbat repede într-o pereche de blugi și un hanorac cu Ed Sheeran. Am coborât scările și am fost întâmpinată de băieți.

-BETH!! Arată-ne minunea despre care nu se oprește Luke din vorbit, a spus Ashton sarcastic.

-Taci din gură! a strigat Luke în timp ce făcea cafea.

Am râs și mi-am arătat burtica.Calum a fost primul care a venit și a pus mâna, era atat de gentil parcă îi era frică să nu facă ceva greșit. Ashton a fost următorul, a râs în timp ce îmi mângâia încet pielea.

-Wow!

-Nu pot să cred că tu ai facut asta, Calum l-a bătut pe umăr pe Luke.

Michael s-a apropiat de mine, și-a pus mâinile pe abdomenul meu dar ochii lui au rămas lipiți de ai mei. Irișii lui verzi reușeau să îmi pătrundă fiecare parte a corpului, nu îmi atingea decât corpul ci și sufletul. Din cauza diferenței de înălțime îi simțeam respirația fierbinte pe fruntea mea. Buzele sale s-au format într-un final într-un zâmbet.

-Beth, ce zici? o voce ne-a întrerupt. Beth?

-Ămm...Ce? Scuze nu am fost atentă, m-am uitat la Luke.

-Am zis să mergem în oraș să luam micul dejun din moment ce nimeni nu are chef de gătit, a spus Luke și a luat o gură din cafeaua lui.

-Da, ar fi super.

Am încercat sa zâmbesc dar momentul de mai devreme înca ma tulbura. Mereu am găsit în Mikey alinare când mă certam cu Luke iar atingerile lui mereu mă lasă îngândurată. Am încercat să alung gândurile cu Michael și i-am urmat pe băieți la mașină. Cum Luke era cel ce conducea, eu am stat în față iar ceilalți în spate.

-Unde mergem? am întrebat.

-E un mic restaurant nu prea pretențios la câteva străzi de aici. Singurul pe care îl stiu, a râs Luke.