LN *5*

Chapter 10.

— Kai...

— Chiar am încuiat usa. Îmi aduc foarte bine aminte!

— Te cred. Ace a spus in timp ce împacheta cateva haine si le baga înapoi in geamantan.

— Imi pare atat de rau pentru situația asta! Dar nu înteleg ce s-a intamplat...

— E in regula.

— Adica, stiu că ai fost asa suparat pe mine încât ai fi putut sa ma tii nemancat cateva zile—.

 Kai n-a mai continuat atunci cand Ace s-a intors cu fata la el si l-a fixat cu privirea.

— Hei, calmeaza-te. Am înteles.

— Dar—.

— Kai, opreste-te! Ace a ridicat tonul cand a inteles ca nu poate altcumva sa-l linisteasca.

Iar cand satenul a devenit mai linistit si tacut, Ace s-a asezat langă el.

— Kai, nu te mai invinovati. Te rog. 

Ace voia sa-i dea de înteles ca nu era suparat pe el, lucru care era destul de dificil pentru ca Kai era genul de persoana cu care era cam greu sa vorbesti.

— Cum sa fac asta când stiu că am dat-o in bara?

— Stii,... toata lumea o mai da-n bara din cand in cand. Toata lumea greseste, si fiecare om învata din greseli.

— Dar ma enerveaza ca mereu repet aceeasi greseala, si de fiecare data o fac mai rea..., Kai a rostit suparat fara sa se uite-n ochii lui Ace.

Imi evita privirea! Ace s-a incruntat privindu-l.

— Kai, trebuie doar sa fii mai atent. Se întampla oricui fiindca n-a învatat suficient din acea greseala; de aceea se tot repeta.

Kai a ramas pe ganduri fara sa mai poata comenta inapoi, moment in care Ace a continuat:

— Deci, nu te mai învinui. Nu are rost.

Si cu asta Ace s-a ridicat și am mers în bucatarie pentru a bea putina apa. Toata agitatia aceea ii uscase gatul. 

Gandindiu-se la Kai, Ace a luat o gura de apa si s-a sprijinit de blatul din bucatarie. In cap i-a venit gandul ca mai bine n-ar fi trebuit sa participe la acel concurs. Probabil ar fi trebuit s-o lase balta si sa gaseasca alta cale prin care sa-i ridice moralul lui Kai. Da, excursia aceea l-a ajutat, l-a refacut sa zambeasca si sa rada ca in trecut, dar acum l-a readus in starea de vinovatie pentru absolut nimic.

Ace a oftat lung si a lasat cana aproape goala pe blat sprijinindu-se la loc si ramanand asa ceva timp. Cine ar fi crezut ca din cauza acelei intamplari avea sa ajunga tocmai acolo? Cu siguranta Ace nu s-ar fi asteptat. 

Dintr-o data Ace a simtit o respiratie in ceafa care l-a facut prima data sa-si dea ochii peste cap.

— Kai, nu fa asta. Stii ca nu-mi place.

Nu a trecut cateva momente ca lui Ace i s-a facut pielea de gaina atunci cand i s-a suflat din nou in ceafa.

— Nu mai fa asta.

A treia oara nu s-a mai intamplat, dar in schimb a simtit o mana rece pe umar. Ace si-a strans umerii in jurul gatului cand atingerea aceea rece a urcat la gat si s-a pierdut brusc. Ace a ramas asa in timp ce s-a uitat din jur-imprejurul sau, iar inspre groaza lui nu era nimeni in aceeasi incapere cu el. Era singurul. El era singurul.

— Ce... se intampla... K-Kai!

— Da? Kai nu a primit alt raspuns, motiv pentru care a intart in bucatarie gasindu-l pe Ace sprijinindu-se de blat. Hei, ce s-a intamplat cu tine?

— Cumva... ai fost mai înainte aici?

— Ce? Kai s-a incruntat derutat. Cum sa fi fost aici mai inainte daca eu am fost tot timpul in dormitor?

N/A: Al treilea lea capitol baii. Îs pe val azi.