Chapter 13.

30 7 7
                                    


— Haide, Ace!

Pana in momentul de fata cei doi verisori purtau o discutie, care din punctul de vedere lui Ace nici nu-si avea rostul.

— Kai, nici eu nu stiu..., Brunetul a mai spus in timp ce taia cateva legume. Îmi e frica sa mai plecam. Nici nu stiu cum vom mai gasi apartamentul data viitoare...

— Ii vom pune pe cei de la recepție sa fie atenti!

— Nu prea cred, Kai...

Ace suna destul de neconvins, motiv pentru care Kai nu voia sa dea inapoi.

— Chiar nu ma mai pot increde in ei. Nu dupa ce s-a intamplat data trecuta.

— Si atunci vom sta inchisi aici pana va sosi data plecarii? Kai s-a incruntat. Ace, suntem in afara Ninjago-ului dupa atat de mult timp. Ne putem distra! Nu lasa ca asa o intamplare sa te împiedice din a te mai bucura.

Ace a privit satenul, iar in scurt timp a lasat un oftat sa-i paraseasca buzele.

— Nu stiu, Kai... Daca se mai întampla ceva ce facem?

— Plecam direct acasa.

Ace si-a ridicat o spranceana si i-a daruit o privire întrebatoare.

— Esti sigur?

— Da! Fara refuzuri, fara certuri, fara nimic. Daca se mai întampla ceva, o sa sun si o sa cer biletele de avion de intoarcere si plecăm direct acasa.

In ciuda faptului ca nu prea credea ce spunea Ace a decis sa nu zic nimic contra si sa fie de acord cu oferta lui. 



N/A: La fel, stiu. Scurt, groaznic de scurt si plictisitor ca o piatra ingropata-n nisip. 

Voi incerca sa pun next mai des și mai lung, dar nush daca voi reusi. In afara de asta, cum vi se pare?

LN  *5*Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum