Kidnapped by a Demon (BY: Mrs-Malik69)

4-Drunk

*Harry's P.O.V.*

-Perrie! Deschid ușa de la intrare. Știu sigur ca e aici pentru ca idiotul ăsta e prea prost sa gândească. Știe ca ăsta e primul loc în care as cauta-o si totuși, tot aici a adus-o. Inaintam cu pistoalele ridicate la nivelul pieptului pana ajungem la ieșirea din living și e acolo. Lipita de perete, iar idiotul e cu degetele încleștate pe gatul ei. Ii caut ochii cu privirea, dar într-o fracțiune de secunda ii închide si corpul ei cedeaza. Justin si Zayn se reped sa o prindă și sa meargă mai repede cu ea la doctorul de la sediu, iar eu o sa mă ocup de idiot. Simt cum nervii mei cresc pe secunda ce trece și în momentul ăsta mă bucur ca băieții au luat-o pe Perrie

-Nu ști regula, McCann? Nu te atingi de ce e al meu! Inaintez spre el. Și ea e a mea! Continui. Isi duce mana la spate, probabil vrând sa își scoată arma, dar am fost mai rapid decât el și i-am dat un pumn în fata, apoi încă unul în burta.

-Ști, în mod normal te-as chinui, dar în momentul ăsta mă gândesc doar la Perrie și sincer nu îmi pasa de tine! Deci, ultimele cuvinte? Ridic pistolul fiind gata sa apăs pe trăgaci și sa omor gândacul din fata mea.

-Ești un las, Styles! Uita-te la tine! În loc sa lupți ca un barbat, mergi pe calea usoara! Mă dezamăgești, Edward! Râde. Mama. Ea era singura persoana care mă striga așa...

-Asculta javra! Simt cum înnebunesc, și pot sa jur ca verdele din ochii mei s-a făcut negru. Nu o sa îmi irosesc puterea cu tine! Nu meriți asta! Sa nu te mai aud vreodată ca îmi spui Edward! Îl prind de tricou și îi țin pistolul la tâmplă.

-Ai fost, ești, și vei rămâne mereu un las, Edward! Râde ca un psihopat. Pana aici! Apăs pe trăgaci fără sa mai stau și îi las cadavrul sa cada lat la picioarele mele.

-Javro! Spun și scot bricheta, apoi o aprind și o arunc. Măcar sa fiu sigur ca nu se întoarce. Mi-a creat destule probleme.

*Perrie's P.O.V. *

,,-Te-am avertizat, Perrie! Ti-am spus sa nu încerci sa pleci pentru ca o sa iasă urât! Se apropie cu pași lenți, dar apăsați. Acel verde din ochii săi s-a închis pana a ajuns negru, și arata și mai înspăimântător decât înainte.

-T-te ro-

-Nu! Nu te chinui sa mă faci sa mă răzgândesc! Iubito, ai înfuriat demonul, și tu ești ungerul care îl va calma! Se apropie de mine cu pași repezi și încerc sa mă depărtez de el, dar ajung cu spatele lipit de perete. Își ridica mana și în câteva momente îi simt degetele pe gatul meu. Se strâng tot mai tare și îmi e imposibil sa respir.

-H-Harry, mă doare! Încep sa văd pete, dar oricât l-as ruga nu mă asculta.

-Te-am avertizat! Aud o ultima șoaptă înainte sa închid ochii..."

Îmi deschid ochii din cauza șiroaielor de sudoare ce îmi curgeau pe frunte. Un vis. A fost doar un vis... Un coșmar mai degrabă! Acum, după coșmarul ăsta, frica mea s-a intensificat. Adică și înainte îmi era frica de el, dar acum, când știu ca mă poate omorî în orice moment, îmi e groaza!

-Iubito! Îi aud vocea răgușita de pe partea cealaltă a ușii. Ușa s-a deschis, lasand la iveala un Harry, cu tricou sifonat, cu parul în toate direcțiile și cu ochii roșii.