Au trecut cateva zile de la incidentul cu Harry si din acea seara ingrozitoare nu l-am vazut deloc. Nu am mancat, cu toate ca o doamna in varsta imi aducea mancare si apa in fiecare zi, dar am facut-o sa renunte cand am avut o criza de nervi si am aruncat tava de perete. Probabil a inteles ca nu are sanse sa ma faca sa mananc.
Zilele trecute tot ce am facut a fost sa stau si sa imi inec amarul in lacrimile provocate de el l. De monstrul care m-a distrus si fizic si psihic. Sunt secata complet de putere. Nu mai am putere nici macar sa ma ridic de pe podea. Vreau sa mor. Vreau sa ajung la mama.
Mi-e dor de ea. De parfumul ei, de ochii ei albastrii ca si marea, de parul ei blond, mi-e dor de tot ce apartine de ea! Ma intreb, oare ce ar spune in momentul asta? Probabil mi-ar spune sa fiu tare. Dar din pacate eu nu am fost niciodata asa. Totusi, oare ce ar trebui sa fac acum? Sa continui sa traiesc cu gandul ca nu mai am nici o scapare din iadul asta? Ei bine, nu o sa fac asta! O sa scap din casa asta cu orice pret! O sa fiu! O sa fiu tare doar pentru ea! O sa scap din casa asta cu orice pret. Singurul caruia o sa ii simt lipsa e Zayn. El e singurul care a reusit sa ma faca sa tin la el. El e ca si fratele mai mare pe care nu l-am avut. Imi lipsesc imbratisarile lui calduroase. As vrea extrem de mult sa il rog pe Harry sa il cheme aici, dar mi-e frica de reactia sa. Oricum nu cred ca il va chema, dar merita sa incerc.
Arunc o privire fugitiva la ceasul de pe perete si observ ca in cateva minute trebuie sa ajunga femeia cu tava cu mancare. Nu am de gand sa mananc, dar poate pot afla daca Harry e acasa.
Gandurile imi sunt intrerupte de usa care se deschide larg, dar ceea ce ma uimeste e faptul ca Harry intra in camera cu tava plina cu mancare, apoi inchide usa cu piciorul. Se apropie cu pasi apasati de noptiera de langa pat apoi lasa tava jos si se aseaza pe pat.
-Martha mi-a spus ca nu ai mancat nimic zilele astea. Trebuie sa mananci ceva. Se uita cu o privire neutra la mine.
-Nu mi-e foame. Imi fac vocea cat mai mica. Mi-e frica sa nu cumva sa se enerveze dar chiar nu pot sa mananc.
-Dar trebuie sa mananci! Spune fiecare cuvant apasat.
-Dar nu mi-e foame! Ridic putin tonul.
-Pentru numele Domnului, am zis sa mananci! Ridica tonul si se ridica furios in picioare. Isi strange palmele in pumni, iar eu ma trag in spate, dar din pacate ajung cu spatele de tablia patului.
-Harry...incerc sa spun dar ma opresc in momentul in care vad vena proeminenta de pe gatul sau, semn ca e nervos.
-Nu! O sa mananci si gata! Se intoarce catre pat si ia tava de pe noptiera.
-B-bine. Imi da tava, apoi dupa cateva minute de tacere, in care m-am fortat sa mananc putin, imi fac curaj sa il intreb.
-H-Harrry pot sa te intreb ceva? Sper ca va accepta.
-Ce? Se uita curios la mine.
-Eu...a-adica...au...il poti c-chema p-e Zayn a-aici? Te rog nu te supara! Spun repede ultima parte sperand sa nu se enerveze.
Ii observ muschii si maxilarul cum se tensioneaza si acum cred ca a fost o idee proasta sa il intreb, dar spre surprinderea mea, accepta.
Se ridica de pe pat, apoi iese din camera si inchide usa cu putere.
***
In mai putin de 10 minute aud o voce cunoscuta jos. Nu apuc sa reactionez cumva ca usa se deschide, lasandu-l la iveala pe Zayn, cu parul ciufulit si hainele putin sifonate.-Zayn! Chitai si ma ridic repede de pe pat, strangandu-l in brate.
Singurul lucru de care am nevoie acum este el.
*Author's P.O.V.*
Cat timp Perrie si Zayn rad si chicotesc sus, Harry apuca sticla de wiskey din mica vitrina de colectie si se aseaza pe canapea. Nu stie ce se intampla cu el. Nu stie de ce se simte asa. Nu stie de ce l-a durut faptul ca Perrie a vrut ca Zayn sa vina aici. Intrebarea care il macina e ,,De ce?". De ce simte ca o bucata din el s-a rupt in seara in care a distrus-o pe ea? De ce din acea seara nu isi mai poate lua gandul de la ea? Ce i-a facut? Cum a reusit sa il faca sa simta ce simte acum? O placi! Nu nega!! Ii soptise vocea din capul lui. O adori. Parul ei auriu, ochii ei albastrii care iti amintesc de cerul senin de dupa furtuna, pielea ei fina, mirosul ei de vanilie, totul. O adori pe ea! Continua vocea din capul sau. Nu voi continua pentru ca unde mai e distractia, dar atat va mai spun, in seara aceea, ceva s-a schimbat! Iar Harry si-a dat seama de asta....
*Zayn's P.O.V.*
Ii dau drumul micutei mele, apoi ne aseazam pe pat. Ceva nu e inregula cu ea. Nu stiu ce s-a intamplat cu ea, dar nu e ok.
-Perrie, ce s-a intamplat cu tine? Ma uit ingrijorat la ea.
-Ce vrei sa spui? Se uita la mine si mai putin incepe sa planga.
-Ingeras, ceva s-a intamplat cu tine!
Isi muta privirea la podea, fara sa spuna nimic.
-Ai patit ceva? Ti-a facut Harry ceva? Continua sa priveasca podeaua.
Dupa cateva momente de tacere, isi ridica privirea spre mine si izbugneste in plans.
-M-a violat, Zayn. Plange in hohote in bratele mele.
-Poftim?! Cand? O intreb socat.
-I-in seara aceea, dupa ce ai plecat de aici, a venit beat in camera. Spune printre suspine.
-Il omor! Se ridica in graba de pe pat si coboara grabit scarile.
*Author's P.O.V.*
In timp ce Zayn coboara grabit scarile, Perrie alearga in spatele sau, incercand sa opreasca o posibila varsare de sange intre Zayn si Harry. E imposibil! Se gandeste ea incercand sa tina pasul cu el.
Zayn ajunsese parca cu viteza luminii in sufragerie, iar din doi pasi ajunse dintr-un capat al sufrageriei in celalalt.
-Zayn, frate, ce faci? Zambeste Harry ironic.
-Doamne, te rog ajuta-ma! Sopteste bagandu-se intre cei doi.
.....................
Yayyyyyyy dupa ani si ani am postat. In primul rand, vreau sa le spun celor care citesc aceasta carte si au de gand sa lase comentarii urate la adresa ei sa isi tina ideile rautacioase pentru ei, iar in al doilea rand vreau sa va multumesc din suflet pentru atatea lecturi! you guys are amazing!!!😍😘😚❤❤❤
CITEȘTI
Kidnapped by a Demon (BY: Mrs-Malik69)
Fanfiction-H-Harry, te rog opreste-te! Mă doare! Plâng încercând sa îi dau mana jos de pe gatul meu. Își inclesta degetele tot mai tare, iar aerul nu își mai făcea loc în plămânii mei. -Oh, iubito, distracția abia acum începe! Rostește și ochii săi se transfo...