pe potecile unui pământ plin de vestigiile paşilor tăi, cresc viorele. rădăcină, şi apoi explozie de orgasm violet. mă înspăimântă dulce arhitectura trupului tău. îmi cad fragmentele cămăşii până în adânciturile coatelor şi clavicula îmi revendică inscripţii. îmi aleg pionul sobru şi mut raiul pe negru. călăreţii îşi lovesc fulgerător caii şi zboară spre poarta unui nor, iar nebunii vorbesc sens până îl pierd. gloanţele turnurilor închid gura unui cer surd. norocită, îmi las capul peste speteaza scaunului şi valuri negre de păr se sparg vorbind în limbi antice. plimb vârfului cuţitului pe coapse şi pe tâmple îmi dansează tăişuri aurii. negrul ochilor mei nimiceşte soarele în convoaie de plumb. orizontul devine un tablou lugubru şi nori jalnici îşi limpezesc vocea în tunete fioroase. draci dansează în mijlocul camerei— e nebunia mea dezlănţuită în văzduh, un cataclism cu simţirea de tine. am şi rugat o furtună să te răpească din edenuri interzise fiinţei mele.
YOU ARE READING
tragedie și scrisori
Short Story❝şi noi suntem magie vorbind cu sieşi, zgomotoşi şi singuri. sunt împărăteasa tuturor păcatelor mele uitate. sunt încă pierdută? cândva, am fost frumoasă. acum, sunt eu însămi.❞
