tragedie și scrisori

ape tulburi; un înger

întreabă-l pe dumnezeu dacă te-am iubit vreodată şi o să moară, arzând în hăuri argintii şi trandafirii. am să-i cobor trupul în pământul sterp de lângă pădure pe muzica lui Pierluigi şi deasupra acestuia o să împietrească ciocănitori negre. mi-a cunoscut sufletul timp îndelugat, dragoste, şi mi-a spus pe nume. nu am fost niciodată un singur cuvânt. noapte, toamnă, dezechilibru, tabu. mi-am strâns inima în căuşul pălmii de fiecare dată când raiul se deschidea şi nu te vedeam. îmi transformam mâinile în frânghie şi mă întorceam la morţi. timpul trecea, iar eu rămâneam. diavolul ne venerează, dragoste, şi pământul se deschide apocaliptic în faţa noastră, dar lumina pe care o porţi în loc de trup îmi învăluie inima umilă; mi-e necredinţa zdruncinată. îţi ţin mâna cât de blând pot.