niciun cuvânt. nimeni nu mai cântă despre nimic. îmi tai brațele înainte să ajung la un om. îmi e frică, căci acasă a devenit o fantomă care hăituiește, mușcându-se. nu cunosc locurile spre care râurile mele se îndreaptă, iar iadul din inima mea e sfâșietor de dureros. în acest moment, îmi aud trupul jelind. decad, dar nu îmi amintesc de unde vin. NIMICUL CARE SUNT E PLUMB, E SUFOCARE. am construit din oasele-mi scindate hanuri în fața cărora numele îmi îngenunchează și cere să fie abandonat. sunt ocultă, nu-mi vizita sufletul, e atât de gol când trântești ușa în spatele tău. și tu, și el, și ea, și toți.
YOU ARE READING
tragedie și scrisori
Short Story❝şi noi suntem magie vorbind cu sieşi, zgomotoşi şi singuri. sunt împărăteasa tuturor păcatelor mele uitate. sunt încă pierdută? cândva, am fost frumoasă. acum, sunt eu însămi.❞
