e liniște în jurul meu. un întuneric jeluit, și-n umbră neprevăzutul răsuflă. pierd acordurile lui Rieu în metri antici și uși bătute-n crucifixe îmi apar în fața ochilor. ca într-un tropot funerar, călăreții fantomatici încep să cânte Ave Maria. înghit în sec; e nenorocirea mea din condeiul scribilor din templu. tăcere. nu sunt într-un tablou chiaroscuro renascentist și Rembrandt nu încearcă să ajungă la mine, să ne legăm blestemul. este Diavolul care s-a îmbrăcat în curvă și vede în mine un Faust răzvrătit. îmi poartă rujul roșu și mi te oferă în canoane de care fug— nici pentru tine nu am să mă închin la cruce. mă așez lângă mormintele oamenilor vii și îmi aștept corbul. o să sugrum femeia în alb care mă urmărește, căci eu am să fiu cea în negru. îmi las odorul funest peste timp și ard epistoliile în care mi-am cerut iertare. hazardul îmi dăinuește în haos.
YOU ARE READING
tragedie și scrisori
Short Story❝şi noi suntem magie vorbind cu sieşi, zgomotoşi şi singuri. sunt împărăteasa tuturor păcatelor mele uitate. sunt încă pierdută? cândva, am fost frumoasă. acum, sunt eu însămi.❞
