Autostop (+18)

Capitolul 4.

Amintirea mamei imi produce un gol în stomac și oftez zgomotos, încercând sa opresc lacrimile ce vor sa îmi alunece pe obraz. Mă uit la Abigail ce îmi zâmbește fericită. Apasă butonul de la lift și se întoarce entuziasmată spre mine.

-Și... Cum este?

-Foarte frumos! Apartamentul tău este foarte încăpător și are o privește minunată... Totuși îmi este puțin frica sa mă apropii de geam, având în vedere peretele din sticla din camera în care stau și frica mea de înălțimi... șoptesc eu timid, dar sunt întreruptă de rasul cristalin al lui Abigail.

-Nu apartamentul... spune printre hohotele de ras. Aiden...

-Ce este cu el? întreb eu derutata și puțin rușinata.

-Cum ți se pare? Înalt, bogat, sexy... spune și îmi da un cot, chicotind.

Mă înroșesc toată și vreau sa intru în pământ de rușine.

-Haide! Nu te rușina... oftează și zâmbește cu compasiune.

-Amabil... șoptesc primul lucru care îmi vine în minte și zâmbesc timid.

-Pff! Doar amabil nu este un barbat în pat! pufnește Abigail și mă trage în lift când ușile se deschid. Ești așa drăguță când te irosești! Nu mă mira ca Aiden este așa atras de tine... Dacă nu v-as fi auzit de dimineață, acum as fi zis ca ești virgină!

Mă uit cu ochii bulbucați la Abigail care se uita la mine zâmbind cald și îmi simt obrajii arzând. O aud chicotind și mă ia în brațe.

-Niciodată nu as fi zis ca o fata poate sa fie așa atrăgătoare, numai prin simplu fapt ca nu e vulgară... spune și mă mângâie pe spate. Gata! Nu ai de ce sa îți fie rușine! Ești cu mine...

Vreau sa deschid gura, dar o închid la loc și zâmbesc timid. Coboram din lift și ieșim din clădirea impunătoare, vorbind și râzând ca cele mai bune prietene, deși d-abia ne-am cunoscut. În față, ne aștepta o mașină scumpa, ce aducea cu o limuzina, iar de ea stătea sprijinit un barbat, cam de o vârstă cu mine ce părea plictisit. Când ne-a văzut ieșind, s-a îndreptat și a zâmbit amabil.

I-am simțit ochii pe mine și am lăsat privirea în jos.

-Rodrigo! Ea este Megan, iubita lui Aiden! mă prizinta șoferului, ce nu își lua ochii după mine.

-Da... Încântat! spune acest lucru de parcă ar fi știut cine sunt, dat nu ar fi avut ocazia niciodată sa mă cunoască.

-Nu te mai holba și deschide-ne ușa! spune Abigail amuzată, dar vocea parcă îi trăda o urma de gelozie.

Intram în mașină pe bancheta din spate și ii simt mana lui Abigail pe piciorul meu. Mă uit la ea și observ ca nici nu era atenta la mine, făcându-i cu ochiul șoferului când se uita în oglinda retrovizoare la noi.

-Rodrigo, noi mergem la mall! zice zâmbitoare Abigail.

-Și unde pot sa va duc? întreabă ironic.

Abigail pufnește nervoasa și se lasă pe spate ca și când nici nu l-ar fi auzit. Se uita la mine și îmi zâmbește.

-Sper ca nu te deranjează ca nici nu te-am întrebat ce vrei sa facem... Am propus ca o sa te simți mai bine după o repriza de shopping... spune și zâmbește, dezgolindu-si dinții albi, iar ochii ei negrii parcă râdeau și ei.

Acum când o privesc zâmbind, pare mult mai tânără și o întrebare în răsună în cap: "Câți ani are?". De aseară până acum ai fi zis ca a întinerit cu vreo 10 ani și nu pot sa nu recunosc ca este frumoasa.