Autostop (+18)

Capitolul 1.

Mă îndepărtez de mașină și pornesc deznadajduita înainte, pe marginea drumului uitandu-ma în jos și oftând.  Spre disperarea mea nu oprea nimeni, dar poate nici nu voiam sa oprească... ca sa pot sa îmi pun ordine în gânduri. Simțeam inima sfâșiată de durere, sângerând. O lacrima îmi aluneca pe obraz. Nu pot sa cred ca singura persoana pe care o mai aveam mă părăsise pentru prima curva care i-a ieșit în cale, dar așa se întâmplă când ești fraiera și te îndrăgostești de un prost, un fustangiu!

Încep sa alerg și vreau sa simt picioarele cedandu-mi de oboseala, sa adorm și sa mă trezesc, sperând ca totul a fost un vis urat, dar știu ca nu se va întâmpla. Cad în genunchi și ridic privirea din asfalt, auzind motorul unei mașini. Era mașină lui Josh și mă ridic îndreptându-ma sa par neafectata, dar în interior eram distrusă. Încetinește și pot sa văd ca pe scaunul pasagerului stătea cățeaua dezbrăcată și crăcănata, fără pic de rușine. Mă uit scârbita la imaginea din fața mea și pornesc mandra fără sa bag în seama gemetele ei de plăcere și sunt convinsa ca a deschis și geamul. În următoarea secundă, mașina demarează în viteză pe lângă mine și mă lasă în urmă intr-un nor de praf.

Mă usturau ochii, dar lacrimile se încăpățânau sa cadă. Nu mai aveam de ce sa fiu supărată, e alegerea lui și trebuie sa trec peste. Un claxon de mașină ma trezeste din visare, speriindu-ma. Simt un nod în gât și încep sa transpir de emoție. Nu credeam ca va opri cineva și mă uit la mașina închisă la culoare ce mergea în același ritm cu mine.

-Ai nevoie de ajutor?! Te duc undeva? striga șoferul, lăsând geamul pasagerului în jos.

Mă uit uimita la persoana ce îmi oferea ajutor în momentul ăsta, când am nevoie și mi se pare chiar simpatic, dându-mi încredere.

-Da... reușesc sa ingaim eu și nu îmi recunosc vocea răgușita.

Mă rușinez și privesc în jos, când simt obrajii luamdu-mi foc. Arăt ca o mumie, palidă și cred ca am pete negre sub ochi de la rimelul ce mi-a curs.

-Ce cauți aici singură? Ești bine? spune și se uita îngrijorat la mine.

-Poveste lunga și cred ca voi fi bine... spun și schițez un zâmbet chinuit.

-Unde te duci? Poate pot sa te ajut...

-Pai... oriunde poți sa mă lași e mai bine decât în pustiul ăsta...

-Atunci... urcă! spune și zâmbește cald.

Îl privesc uimită. Un străin se oferă sa mă ajute... totul pare prea frumos sa fie adevărat, dar poate prea frumos. Ii întâlnesc privirea și impietresc, mă hipnotizează acel negru profund și nu  îmi mai simt picioarele. Nu știu când s-a dat jos din mașină, dar îl simt lângă mine și mă întorc speriată.

-Ești bine?! Credeam ca ai pățit ceva...

-Nu, sunt bine. spun și îi zâmbesc.

-Lasă-ma sa te ajut. îmi spune și îmi ia grijuliu bagajul.

Îmi deschide portiera și o închide după ce mă urc. Urca și el și pornește mașina. Mă ghemuiedc pe scaunul pasagerului și mă uit sfidător la barbatul impunător de lângă mine, vreau sa par puternică.

-Deci... Cum te cheamă? întreabă zâmbindu-mi.

-Megan... spun cu vocea șoptita și arătând chiar contrariul.

-Îmi pare bine! Eu sunt Aiden. Și ce caută o fata așa frumosa singură?

-Poveste lunga... spun îmbujorata și mă relaxez.

-Avem timp... Dacă nu vrei sa spui nu mă deranjează...

-Nu... Este Ok... Off! M-a părăsit iubitul pentru o tarfa din benzinarie...