Amintirea

15 4 0
                                    

Aminitirile noastre ce nu s-au dus

Nemuritoarele, inca le simt

Le simti si tu?

Amintirea mirosurilor, a gusturilor si a sentimentelor

Amintirea celor ce au fost.

Nu le mai simti, asa-i?

Eu si acum imi aduc aminte,

Amintirea buzelor tale moi, parca pure

Ce niciodata nu fusesera sarutate.

Emotia primului sarut cu tine a fost.. dar nu mai sti, caci ai uitat.

Amintirea serilor de toamna,

In care stateai in bratele mele,

Frunzele incet cadeau,

Si tu beai ciocolata calda sau ceai,

Mereu fiind indragostita de acestea doua.

Amintirea rasului tau si a zambetului contagios

Ce pot spune ca m-a facut sa vreau sa fiu doar al tau.

Amintirea pozelor pe care ti le faceam, parca placandu-mi prea mult

Sa te vad in toate ipostazele posibile.

Amintirea sarcasmului tau ce m-a facut sa te ador si mai mult,

Caci mereu faceai misto de mine, asa iti aratai tu iubirea,

Dar imi placea: stiam ca nu o mai faci cu altcineva.

Amintirea micului copil din tine, care se ruga de mine sa ii dau atentie,

De parca nu primeai destula in fiecare zi.

Amintirea mainilor tale catifeate,

A degetelor lungi ce se plimbau mereu prea deochiat

Pe gatul meu.

Amintirea parfumului tau, oh ce dor imi e de el,

Mirosul tau de scortisoara, amestecat cu flori delicate

Se simtea tare prin narile mele,

Parfumul ce-mi daduse dependenta mai ceva ca o tigara.

Amintirea parului tau lung, stralucitor in razele soarelui,

Ce mereu imi intra in ochi, si ti-l dadeai la o parte rusinata,

Eu incepeam sa rad, iar apoi sa te strang tare in brate.

Amintirea batailor inimii mele in a ta,

Caci ele tainic se substituira una pe cealalta,

Si imi placea sa o simt pe a mea in a ta, 

Stiam ca e la loc sigur.

Amintirea certurilor noastre,

Mereu spunandu-mi totul in fata

Iar eu ca sa nu te pierd, spuneam ca-i vina mea

Chiar daca nu era mereu..

Dar dupa iti cereai si tu,

Si nu ne mai certam.

Acuma poate inca m-ai intreba

De ce mereu mi-am cerut scuze chiar daca nu era vina mea,

Cat de lipsit de orgoliu as fi putut fi.

Dar am facut-o ca sa ne impacam,

Ca sa te stiu langa mine pentru ca aveam nevoie de tine.

De parca n-as avea si acum... mai mult ca de obicei.

In final.. amintirea ta, a persoanei tale nu o voi uita...

Caci tu inca mai faci parte din mine.

Dar nu si eu din tine..

_poetry_Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum