Ma plangeam adesea la ai mei
Ca vreau sa merg mai repede acasa
Atunci cand ma plictiseam la cineva in vizita.
Ajungeam adesea obosita acasa,
Bucurandu-ma de aceasta cladire rece in care reuseam
Sa gasesc armonie si caldura.
Dar la un moment dat,
Acasa nu se mai rezuma la acel loc in care dormi si mananci.
Acasa ajunge pentru noi ceva de suflet,
Ceva nedelimitat, in spatiu sau timp.
Ajungem sa nu ne mai dorim obiecte,
Ci persoane pe care sa le numim casa.
Acasa inseamna si un refugiu,
Si cu totii stim ca adevaratul refugiu iti aduce liniste,
Si pe langa asta, nu este un obiect..
Acasa insemna pentru mine cel putin, dragostea ta
Nimic mai mult.
Mi-am dat seama ca am devenit fara de casa,
Atunci cand dragostea ta a pierit.
O data cu ea, s-a dus adapostul meu.
Dragostea ta imi dadea caldura,
Caci numai vorbele din suflet, unde sufletu-i cald
Ne pot incalzi in cele mai rele zile ale vietii asteia.
Dragostea ta ma proteja de tot raul din jur,
Caci nu mai mi se putea intampla nimic rau
Cand tu erai cu mine.
Dragostea ta ma calma cand in mintea mea era furtuna,
Tot dragostea ta imi spunea "totul o sa fie bine".
Avem impresia ca anumite cuvinte persoana aceea ni le spune,
Desi doar sentimentul acelei persoane o face.
Tot sentimentul ne incalzeste, calmeaza, si cel mai important, ne schimba.
Asa cum ni se intampla si acasa: ne incalzim, calmam, maturizam.
Casa noastra ne devine indinspensabila,
Asa cum este dragostea ta: mi-a devenit indispensabila.
Iar acum, stau sub ploaie si regrete,
Lipsita de dragostea ta,
Si de cuvantul acasa
Ce intr-un final insemnai tu.
CITEȘTI
_poetry_
PoesíaUn fel de poezie infantilă care mă reprezină. Fără rimă sau uneori cu, uşor de simţit sau prea greu de priceput, cu subînţelesuri şi idei neaşteptate.
