_poetry_

Aluzia

Incepeam incet incet sa ma ofilesc

Deoarece fara acordul meu,

Viata m-a facut sa devin asa.

Un om destul de singur,

Sau mai rau,

Inconjurat de oameni care ma fac sa ma simt asa.

Si da, ai putea spune ca am probleme grave,

Dar nu-i problema mea ca asta este felul in care gandesc,

Sau ca percep tot ce mi se intampla intr-un mod dramatic.

Pot zice ca inainte ma iubeam,

Dar de fapt a fost doar o aluzie,

Cand niciodata nu am facut-o.

Una dintre problemele de care niciodata nu am putut trece.

A fost mereu o aluzie ceea ce se vedea bine din exteriorul meu,

Invidiat de multi,

Desi inauntru putea sa fie un spectacol de stand-up comedy

Cand au plecat toti si am ajuns asa.

Sunt zile in care parca te urasti pe zi ce trece mai mult,

Si parca deja ceea ce scriu incepe sa nu mai aiba logica.

Scriu tot ce imi trece prin cap

Si nu o fac cu scop de faima.

As fi putut fi inteligent si sa nu public,

Dar ce te doare trebuie sa iasa cumva, nu?

As fi putut fi un copil ca oricare altul,

Cu un prieten cel mai bun langa mine

Si cu prieteni buni carora sa le pese

Sau macar sa nu fie temporari

Dar nu a fost sa fie asa,

Si am ajuns ceea ce sunt acum.

Iar daca-mi vei spune ca mai e o solutie,

Te inseli,

E doar o alta iluzie.