-Ionuț, cât mai stai cu ochii in telefon??, nu poți să fi puțin atent la mine?
El nu zice nimic, de parcă vorbele mele au trecut pe lângă el.
-Ionuț!, spun eu răspicat.
El tot nu mă aude...
-Ok..., FLAVIAN!
-Ăăă, ce?, da, ce s-a intamplat, cum de imi spui Flavian, parcă nu îți plăcea numele ăsta...
-Păi dacă nu mă auzi..., trebuia sa il zic. De ce stai întruna cu ochii in telefon??
-Ăăă, nu pot sa îți zic...
-De ce?, parcă nu aveam secrete unul de altul...
-Nu avem secrete, dar chiar nu pot să îți zic...
Eu mă incrunt puțin, si încerc sa ii iau telefonul din mână.
El se enervează puțin, dar se calmează si imi spune totul:
-Era o surpriză, vroiam să îți iau ceva....
-Ăăă, iarta-mă, am crezut ca imi ascunzi ceva.....
-Nu-i nimic, zice el si mă ia in brațe.
