Alarma ceasului rasună în toată casa. Mă foiesc prin pat încercând să alung sunetul asurzitor al alarmei. Într-un târziu mă ridic din pat și pornesc cu pași mărunți spre baie. Apa caldă îmi relaxează mușchii, iau gelul de duș și încep să mă spăl. Dupa zece minute ies din duș și îmi înfășor un prosop în jurul corpului meu umed ieșind din baie.
Îmi iau o rochiță cât mai simplă care ajunge până la jumătatea coapselor mele, având în vedere că e prima mea zi la facultate. Îmi prind părul într-un coc ușor dezordonat, încalț pantofii și mai rătăcesc câteva secunde gândindu-mă la ziua de azi. Înșfac repede geamantanele, iau telefonul și cheile de la mașină coborînd scările în grabă.
Odată intrată în mașină, pornesc cu viteză spre campus.
***
Am ajuns, totul arată atât de minunat. Zeci de persoane, toți sunt îmbrăcați cu uniformele Universității Cambridge. Trec pe lângă ei încercând să-mi găsesc camera. În final am găsit-o, pe ușă scrie „C198” cu auriu. Bat la ușă și intru, fiind surprinsă că nu e nimeni; aici sunt două paturi de mărimi egale, amândouă fiind frumos aranjate, lângă fiecare pat se află un dulăpior destul de încăpător, în colțul camerei se află un dulap destul de mare, iar la câțiva pași de dulap se afla o ușa, probabil acolo fiind baia.
Mă apuc să despachetez, dar se aude un ciocănit în ușă.
„ Intră ” spun eu foarte entuziasmată.
Pe ușă intră o fată slăbuță, cu părul până la jumătatea spatelui, cu ochii mari și albaștri.
„ B-bună ” reușește ea să spună.
„ Bună, eu sunt Mia Mikaelson , tu cine ești ? ” spun eu întinzând mâna.
„ Eu sunt Eva Smith ” spune prinzându-mi mâna, scuturând-o ușor.
„ Ești din Anglia ? ” spun încercând să fac conversație.
„ Nu, nu sunt din Anglia, tocmai ce am venit aici din New York ”
„ N-new Y-york, mi-aș fii dorit eu să stau acolo, e cel mai uimitor loc de pe pământ, dar de ce te-ai mutat ? ”
„ Pai... acum trei luni părinții mei au murit într-un accident ” spune cu lacrimi în ochi „ Așa că am decis să plec, oricum acolo nu mai aveam pe nimeni ”
„ Îmi pare rău pentru părinții tăi ”
Nu a mai spus nimic așa că am început să-mi pun hainele în dulap. După asta am aranjat în dulăpiorul de lângă pat tot ce mai era în geamantan.
***
Am deschis ușa spunându-i Evei că plec să mă plimb.
Odată ieșită din cameră, îmi scot telefonul și căștile.
Muzica răsuna în urechile mele în timp ce pășeam încrezătoare pe holurile facultății, încercând să găsesc ieșirea. În timp ce mergeam m-am lovit de cineva, ridic capul și zăresc o pereche de ochi verzi ca smaraldul care se uitau curioși la mine.
„ Vezi pe unde mergi, idiotule! ”
„ Iubire, să nu uităm că tu ai intrat în mine ” spune el analizându-mi corpul.
„ În primul rând nu-mi mai spune așa și în al doilea rând lasă-mă să trec ” spun eu nervoasă.
„ Fată rea ce ești tu, cred că uiți cu cine vorbești ”
„ Și cu cine vorbesc mă rog ? ”
„ Harry. Harry Styles, mă mir că până acum nu ai auzit e mine ” spune rânjind pervers.
„ N-am auzit de tine, imbecilule. Presupun că toți te cataloghează drept un idiot ”
Auzind asta mă împinge în cel mai apropiat perete și își lipește buzele de gâtul meu. La contactul buzelor lui cu gâtul meu, corpul mi s-a electrizat.
„ Imbecil hăh ” spune începând să-mi sărute gâtul.
Reușesc să-l împing eliberându-mă.
„ Pisi e rea, îmi place ! ”
„ Nu t-te ap-propia ” spun reușind să leg cât de cât cuvintele.
Nu ia în considerare ce tocmai i-am spus și vine la mine. Îmi prinde mâna într-a lui și o lipește de perete făcând un mic zgomot. Se apropie de urechea mea și șoptește:
„ O să ajungi cât de curând în patul meu, iubire ” spunând asta se îndepărtează de mine și dispre
---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Bună, scuzați-mi greșelile de ortografie.
Ăăăăă.... nu știu cum să încep, este prima mea poveste și vreau părerile voastre.
CITEȘTI
✡Spune-mi ce simți | Harry Styles |
FanfictionMia Mikaelson este o fată simplă în primul an de facultate la Cambridge. Viața ei e una obișnuită, fiind înconjurată de prieteni. Harry Styles este băiatul ăla rău de care tuturor le e frică, este cel mai de temut din gașca sa și numai la auzul nume...