✡Spune-mi ce simți | Harry Styles |

Zi stupidă

„ Mia, unde ești ? ” răsună o voce groasă în spatele meu.

„ Mia, Mia, Mia. ”

Încep să alerg. Alergam spre nicăieri, totul era atât de negru și întunecat încât dacă făceai un pas te puteai lovi de orice.
Totul pare atât de liniștit, dar în spatele meu se aud iar niște pași. Mă întorc, dar nu e nici măcar vreo urmă de ființă în locul acela.
Se disting câteva lucruri în întunericul care mă înconjoară. Se aud prin copaci niște bufnițe, din câte pot să-mi dau seama sunt într-o pădure. 
Un foșnet se aude iar în spatele meu. Mă întorc brusc, dar nimic. Mă întreb, cum am ajuns aici ? Și unde mai exact este pădurea în care mă aflu ?
Toate acestea au un răspuns.
Dintr-o dată totul începe să se zguduie. Încerc să găsesc un copac de care să mă agăț, dar eșuez și cad pe pământul rece. Acum totul s-a liniștit, dar încep să fug în încercarea de a găsi scăparea din iadul ăsta întunecat. 
Pe lângă sunetul pașilor mei se mai aud și alți pași. 
Mă opresc lângă un copac și mă așez, oarecum, în fața lui ca să nu fiu văzută. 
Sunetul pașilor se aude din ce în ce mai tare și dintr-o dată se oprește. Simt cum o mână îmi acoperă gura diminuându-mi respirația greoaie.
În fața mea e un băiat, așa pare în întuneric. Are părul împrăștiat în toate părțile și abia pot să-i  disting fața. 

„ Să nu scoți niciun sunet. ” spune băiatul stând cu spatele la mine.

„ Cine ne urmărește ? ” izbutesc eu să întreb.

„ Asta nu știu, dar cu siguranță vor să scape de noi. ” spune băiatul puțin îngrijorat. 

Am putut în cele din urmă să disting câteva trăsături ale feței lui, dar și vocea mi se pare destul de familiară. E puțin răgușită, dar în același timp e dură. Harry.
„ Harry, tu ești ? ” întreb eu punându-i mâna pe umăr.

„ Eu sunt, iubito. Suntem în siguranță pentru o vreme. ” spune Harry trăgându-mă în brațele sale. 

„ Cum am ajuns aici ? ”
 
„ Știu doar că cineva ne-a răpit chiar când ieșeam de la restaurant. Nu am putut să le văd fețele, dar sunt sigur  că era și o femeie printre ei, am putut să-i  aud vocea. Oricum, am găsit o lamă pe jos și mi-am tăiat sforile cu care eram legat, iar după te-am eliberat și pe tine. Am fugit de acolo și nu ne-am mai oprit. Abia când am realizat că nu mai ești cu mine am început să te caut. Când o să scăpăm de aici jur că cei care au făcut asta vor plăt... ”
Harry se oprește din vorbit. Mai în spate se aud pași. Se apropie din ce în ce mai mult până când... ”

************

Alarma telefonului meu sună. Mă trezesc speriată din visul ciudat pe care tocmai l-am avut.
Oricum nu mai contează, trebuie să mă îmbrac. Astăzi e ziua concursului de prăjituri, deci dacă nu vreau să spargă Harry ușa aș face mai bine să fiu gata până la 9 30.
Mă ridic din pat și mă îndrep spre baie. Îmi fac rutina de dimineață și ies.
Decid să mă îmbrac cu o pereche de skinny jeans, o cămașă fără mâneci de culoarea piersicii, iar în picioare îmi iau converși albi. Îmi prind părul într-o coadă  de cal. Iau cosmeticele, dau cu puțin rimel peste gene și aplic gloss pe buze.
Mă mai uit o dată în oglindă, iau telefonul și plec spre camera lui Harry.

******

Bat la ușă o dată și imediat îmi deschide Harry.

„ Bună, Mia, tocmai voiam să vin la tine ” spune Harry 

„ Bună, Harry, mergem ? ”

„ Desigur, doar că trebuie să iau ceva pe mine, nu crezi ? ” zice Harry, eu abia acum observând că e doar în pantaloni.