in love with a ghost ✔

ii

'' Ah, Doamne, linişteşte-te! Mă dor urechile. De ce ţipi? ''

'' Ieşi din maşina mea! ''

'' Dar plouă.. ''

'' Cum ai intrat aici?! Pleacă! ''

'' Nimeni nu trece pe aici noaptea când plouă. Unde mergi? ''

'' Oh Doamne, te rog, nu vreau să mor! Ce vrei de la mine? Te rog lasă-mă.. ''

'' Dar nu ţi-am făcut nimic.. ''

'' Spune-mi ce vrei, dar lasă-mă să plec.. ''

'' Ce? Nu vreau nimic. ''

'' Te rog.. ''

Plângea din nou..

Ochii verzi ai băiatului erau acum plini de îngrijorare. Din părul ud îi curgeau stropi reci de apă, iar culoarea părea a fi una maronie închisă. Hainele îi erau rupte în unele locuri şi  murdare de noroi. Vocea îi era totuşi la fel de plăcută şi când îşi ridică mâna pentru a o aşeza peste cea a lui Cara, aceasta începe din nou să ţipe.

Băiatul îşi acoperă urechile deranjat şi în secunda în care Cara clipeşte, dispare. Priveşte şocată spre locul unde era apoi spre drum. Nici urmă de el. Îşi întoarce capul spre geam şi băiatul o priveşte oarecum trist de lângă maşină. Cara țipă din nou şi leşină imediat ce îi cedează inima.