in love with a ghost ✔

ix

A treia zi, Cara se întoarse. Nu mai ploua şi vremea era frumoasă. Apa aproape se zvântase de pe şosele şi aerul era proaspăt. Avusese dreptate; locul era mult mai plăcut în zile ca asta şi peisajul era relaxant.

Trase pe dreapta exact unde oprise data trecută şi coborâse  din maşină. Îl căutase cu privirea pe Dean, dar nu zărise nimic. Aştepta cu ochii pe pădure, să iasă de undeva dintre copaci sau să apară lângă ea. Nimic. Îşi frecase uşor palma de braţul stâng şi înaintase încet spre potecă. Iarba era udă şi îşi mânjise pantofii cu noroi. Dar asta nu conta. Nu mai conta acum, nu când îi zărise corpul solid lângă un copac; spatele mare şi braţul plin de flori albastre încercă să le ţină pe toate în timp ce mâna sa se mişcă încet peste tulpinile celorlalte. Se oprise să le culeagă pe cele de aici, la fel de albastre, de frumoase şi de firave ca şi Cara. Îi aducea aminte de ea..

Când s-a întors privirile lor s-au conectat şi totul în jur se stinse.

Ea era la fel de frumoasă ca în acea seară, buclele roşcate îi cădeau pe umeri, ochii îi erau mai verzi şi rochia simplă era mai frumoasă. Era frumoasă pentru că o purta ea. Orice ar fi arătat bine pe ea, trupul ei firav..

El părea încă ud, cu hainele uşor lipite de pielea albă şi totuşi atât de atractiv. Acum observa. Observa ochii plini de viaţă, mai albaştrii că florile lui, fața cu trăsături perfecte şi părul castaniu deschis, acel castaniu perfect..

Aproape scăpase florile când  a încercat să se apropie. Niciunul nu a spus nimic câteva minute bune, minute în care doar s-au privit şi s-au admirat reciproc rugându-se că momentul ăsta să fie infinit.

'' Ţi-am .. cules flori.. '' Cuvintele îi ieşeau tremurând din gură, braţele parcă îl dureau şi ar fi căzut la atingerea ei. Era caldă..Şi a simţit-o..I-a simţit degetele mici pe pielea lui udă încercând să prindă buchetul mai bine.

Şi ura ce se întâmplă. Ura cum sentimentele se joacă cu mintea lui, cum fiecare parte din el o lua razna când se gândea sau o vedea. Şi totuşi, s-au întâlnit doar acum câteva zile. Parcă trecuseră luni, ani, parcă o cunoaşte de secole. Ca şi fata din liceu pe care o admiri pe ascuns şi ţi-e frică să mergi să vorbeşti cu ea.

Totuşi, ura nu l-a oprit s-o prindă de braţe şi să-şi lipească buzele de ale ei. Simţind-o. Simțindu-l.

Ca şi cum totul era bine.

Și tot ce rămânea între ei era buchetul de flori albastre.