in love with a ghost ✔

i

Ploaia cade şi se izbeşte de parbrizul maşinii în viteză. Cara îşi şterge lacrimile la fel de mult pe cât o fac ştergătoarele automobilului ce îl conduce. Şoseaua trece prin câmpul de lângă pădure şi ceața serii îi împiedică vederea.

În față apare un băiat şi Cara frânează brusc.

'' Rahat.... '' Şopteşte şi  coboară pentru a vedea ce se întâmplă.

Băiatul nu mai era.

Verifică câmpul negru, dar nu vede pe nimeni. Pădurea era la fel de singură şi nu avea cum să îl lovească. Oprise la timp. Nu era sub maşină.  Ploaia îi udă hainele şi nu-i plăcea felul în care ele se lipeau de corpul ei cald. Era beznă şi acum îi era teamă. I se părea că e privită pe ascuns şi ura acest sentiment.

'' E o prostie! '' Încearcă să se încurajeze, dar la primul sunet al vântului printre frunzele pădurii fuge înapoi spre portieră şi aproape se aruncă pe locul unde era acum câteva minute. Inima îi bate cu putere şi blochează maşina cu ea înăuntru. Răsuflarea e mai accelerată în timp ce priveşte pe geam în toate direcţiile. Micul beculeţ cu lumină slabă nu o ajută şi nu zăreşte nimic.

În momentul în care introduce cheile în contact, becul se stinge sub nişte şocuri electrice şi inima i se opreşte. Îşi ridică capul în cel mai lent şi traumatizant mod şi priveşte cu groază ceea ce crede că e ultimul ei moment din viaţă. Uită motivul pentru care plângea, de ce conducea atât de repede sau de ce o luase în această direcţie a morţii.

'' Hei. '' Vocea e răguşită şi totuşi dulce, bărbătească şi necunoscută. Tresare şi-şi îndreaptă privirea spre locul din care provine.

Un băiat, poate chiar bărbat, ud din cap până în picioare stătea pe locul pasagerului zâmbind prietenos.  Însă lui Cara nu-i pasă, a dat drumul strigătului chiar dacă nimeni nu o putea auzii.

Avea să moară în seara asta.