in love with a ghost ✔

vii

'' Spune-mi din nou. '' Cara îi cere şi e deja a patra oară când îi povesteşte.

'' Veneam nervos pe aici, am accelerat, am zburat de pe şosea şi m-am rostogolit de câteva ori cu maşina până să mă înec în lac. Acum termină. ''

'' Incredibil.. Şi...de ce eşti aici? Cum de te pot vedea? Eşti mort şi...fantomă.''

'' Nu mă întreba. De obicei toţi fug când încerc să le vorbesc. ''

'' Nu e de mirare. '' Cara fluieră şi îşi întoarce privirea spre geam. Poate ar trebui să întoarcă şi să plece de aici cât mai repede. Dar Dean e atât de drăguţ şi de simpatic..exceptând faptul că e mort.

Ar trebui să-şi ieie gândul de la asta. Încă plouă şi ceaţa e vizibilă, nu ştie dacă ar trebui să pornească spre casă sau să rămână aici până lucrurile s-ar îmbunătăţi.

Niciodată nu i-a plăcut ploaia. Niciodată nu i-a plăcut ceaţa. Când era mică ura toamna, ura furtunile şi orice ploaie minusculă. Nu ştia exact de ce, dar îi dădea senzaţia că se îneacă. Ceaţă...Ei bine, povestea începe când ea şi părinţii ei se întorceau dintr-o excursie pe munte, era seară şi ea avea zece ani. Tatăl ei nu era persoana care să se avânte pe şosele însă acel bărbat... Avuse loc o luptă, un bărbat a fost împins chiar în momentul în care ei treceau pe acolo şi din cauza ceţii, el nu l-a văzut. A fost un accident...

'' A fost un accident...'' Cara repetă pentru ea şi mintea îi e furată. Dean nu o întrerupe. Îi priveşte fața îngândurată şi părul uşor roşcat ce-i cade pe umeri, se pierde îi ochii ei verzi şi nu-şi dă seama cât de mult se apropie.

Niciodată nu a avut o relaţie stabilă. Fetele mereu profitau de el şi nu a înţeles niciodată de ce. Nu avea bani, nu avea ce să le ofere. Poate faptul că era considerat durul liceului şi frecventa sala îl făcea...atrăgător. Dar el nu voia să fie dur. Nu voia atenţie şi nici să pară un încrezut. Avea nevoie de o fată care ştia să îl înmoaie şi să-l iubească la fel de mult pe cât o făcea el. Şi nici la cei nouăsprezece ani ai lui nu îşi găsise pe cineva de încredere. Nici după ce murise nu văzuse o fată aşa frumoasă precum Cara.

Iubea ploaia, iubea cum ea privea picăturile nesfârşite şi felul în care se producea muzică, cum o făceau să pară...perfectă. Ca un tablou. Buzele rozalii îi erau uşor  deschise şi respira la fel de rar precum o făcea el vara când hoinărea pe câmpuri şi admira natura. Îi plăcea felul în care degetele ei micuţe atingeau volanul mare şi cum bluza înflorată îi dădea o tentă de eleganță. Ea era elegantă.

Totul luase o întorsătură. Lucrurile s-au grăbit atât de mult.. E prea repede..

'' Dean... '' Buzele ei se mişcă uşor şi obrajii îi prind culoare. Nu realizase ce distanţă minusculă se făcuse între feţele lor, nici cum ajunsese până acolo. Nu regreta, nu ar fi regretat dacă ar fi sărutat-o, dar e prea devreme.