Am sa editez aceasta poveste si o voi continua acum, dupa un an si ceva! Am pierdut datele acestui cont si doar ce le-am recuperat!
La 22 de ani ai sai, Joy este nevoita deja sa isi intretina familia. Mama si bunicul pe care ii iubeste enorm sunt bo...
De data asta am batut la usa. Ca o lady. Fabrizio mi-a facut semn sa intru. Era in picioare vorbind la telefon. Dupa ce a terminat apelul s-a intors spre mine, cu un pahar de sampanie. Nu l-am mai refuzat, doar urma petrecerea de revelion. L-am luat si am ciocnit zambind. Atunci am si inceput sa vorbesc.
-Nu as vrea sa iti iau siguranta de sine, dar ti-am pus conditia aia sigura fiind ca nu o sa accepti. Sunt curioasa daca o mai arzi cu Alexandra, ca daca raspunsul este da, o sa numar secundele pana o sa ma inviti sa merg cu tine!
A ras in timp ce a baut paharul. Avea un zambet pervers. Zambetul ala care imi place la el.
-Stii ca nu imi pasa de ea asa ca... Toata lumeastie ca e vorba doar de sex.
-We have a deal, Mr.!
Am ridicat inca o data paharul, am luat o gura si am iesit gratios pe usa. Daca a crezut Alexandra macar si pentru o secunda ca sunt indiferent de motiv, ierarhic, sub ea, s-a inselat. Mi-am dat seama ca e atat de plina de ea acum, incat umilinta mai mare decat asta nu exista. De fata cu toti colegii, asa-zisa sefa ajunge pe ultima treapta de jos.
Seara a decurs bine, ne-am distrat insa nu am avut timp sa ciocnim toti la 00:00. Dimineata, in timp ce asteptam autocarul, ne-am turnat toti cate un pahar de sampanie si ne-am urat de bine. Fabrizio o sa tina localulinchis pentru inca 2 nopti si asta insemna ca urmau 3 zile de pomina. Oboseala parca nu exista. Fabrizio a venit si el, stiam ce urmeaza si parca ma bufnea rasul. Involuntar. De rea ce sunt.
-Haide, mergem?
Nu am avut timp nici sa clipesc, fiindca Alexandra era langa el.
-Vorbeam cu Joy. Merge cu mine in masina. Ne vedem acolo Alexandra.
Si a luat-o in fata, spre iesire. M-am ridicat zambind. In jur era liniste mormant. Ea era ca o bomba gata sa explodeze.
- I-o sugi de 2 luni si te trimite cu autocarul, Alexandra?
Am plecat zambind, razand. O auzeam cum ma injura, cum face crize. Nu imi pasa nimic. E 1 ianuarie si am intrat in anul asta cu o reusita asa, de dimineata.
Am adormit in masina din primele 10 minute. Imi lasasem scaunul pe spate si privirea spre fereastra. M-a trezit un zgomot. Fabrizio deschisese geamul ca sa fumeze si viteza fiind mare, zgomotul vantului nu m-a lasat sa visez in continuare.
-Scuze, am vrut sa nu il deschid, dar deja ne sufocam amandoi aici. -Stai linistit. Nici nu trebuia sa adorm. Mai avem? -Cam jumatate de ora. -Sunt plictisitoare? Am sforait? Am tresarit? Sunt ok?
Am intrebat toate astea indreptandu-mi spatele. Ma dureau oasele efectiv dupa o noapte de dans si o repriza de somn pe scuanul din fata. Fabrizio zambea uitandu-se in fata ,la drum.
-Esti cea mai ok! Dar scartai din toate incheieturile din ce aud. L-am impins usor, razand. Spatele meu trosnea efectiv dupa repriza aia chinuita de somn.
-Hai, intinde-te. Pune-ti picioarele in poala mea, ca nu ma deranjezi. Pot conduce oricum. -Ha, cineva e pus pe agatat si pe gagicareala vad, dar daca e in favoarea mea nu ma plang!
Am ras amandoi scurt. Mi-am scos si eu o tigara.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
