Am sa editez aceasta poveste si o voi continua acum, dupa un an si ceva! Am pierdut datele acestui cont si doar ce le-am recuperat!
La 22 de ani ai sai, Joy este nevoita deja sa isi intretina familia. Mama si bunicul pe care ii iubeste enorm sunt bo...
Singurele doua replici, pline de zambete si subinteles. Ne-am urcat in masina si am mers la un restaurant din apropiere. Am glumit, am ras cu pofta, ne-am prostit. Dupa ce ii face semn ospatarului sa aduca nota, se uita in ochii mei. Imi beam ultima gura de cafea si ridicam intrebatoare din sprancene. Stiam ca urmeaza sa zica ceva.
-Uhm. Ma gandeam..
Din ochii mei, privirea lui s-a pierdut undeva prin spate. Insa a continuat sa imi vorbeasca.
-Ma gandeam sa mergem undeva doar noi doi. Hai sa ne relaxam undeva, nu cu restul. Si inainte sa te gandesti la tot felul de prostii, adu-ti aminte ca si aseara am dormit amandoi.
El zambea, oarecum hoteste. Insa mie imi ajunsese inima in gat. Mi s-au racit palmele instant. E genul ala de entuziasm, pe care incerci sa ti-l infranezi cum poti tu mai bine si cand crezi ca ai totul sub control, un zambet ti se pune pe fata fara macar sa iti dai seama.
-Mi s-ar fi parut mai palpitant daca ma lasai sa ma gandesc la prostii, dar am sa accept si asa.
Am plecat de acolo razand amandoi. Intorsi la vila, am stabilit amandoi, sa ne strangem bagajul, sa mai stam putin cu restul si in maxim 2 ore sa plecam de acolo. In camera, Diana, imi tot povestea cum a facut schimb de camre cu Fabrizio seara trecuta, cum s-a mai distrat si ce a mai aflat despre unele colege. Genul ala de discutie pe care o ai cu prietena cea mai buna dupa o seara ca asta. De distractie. Eu, la randul meu, i-am povestit tot ce s-a intamplat pana la momentul in care am venit in camera. Diana era asa o fire.. empatiza cu orice. Si era de o veselie sincera, incat o simteam tare aproape de sufletul meu. Imi spune sa am grija, insa nu la modul ala rautacios, cum fac unele prietene cand o duci mai bine. La modul "Ai grija, nu strica momentul!"
Mi-am strans bagajul si am mai asteptat in camera. Probabil el a adormit, asa ca am pierdut cam o ora, pe Facebook, Instagram si Pinterest. Diana a coborat la masa, cu restul. Ma plictiseam, ce e drept. Dupa ce am vorbit putin cu mama, mi-am luat valiza si am iesit pe hol. M-am oprit in dreptul usii lui Fabrizio si am batut. O data, de doua, poate chiar de trei. Si apoi am apasat pe clanta, dar era incuiata.
"Voiai sa te muti la el in camera, ce voiai sa faci?"
Well... Vocea asta si rasul asta, mi-au zgariat nu doar urechile, ci putin si sufletul. Am hotarat sa tac, m-am intors doar pe jumatate spre ea, cu o privire care trebuia sa ii dea de inteles ca nu e treaba ei ce fac eu, in timp ce am mai batut o data la usa. Alexandra insa a continuat sa vorbeasca.
"Ia stai. Tu nici nu stii ca Fabrizio a plecat, nu? Traiesc penibilul tau Joy, imi pare rau"
Radea chiar cu pofta, in timp ce se indeparta, iar eu ramasesem practic cu ochi mari, cu o valiza, pe mijlocul holului. Am scos telefonul si am incercat sa il apelez. Prima oara nu a raspuns, iar a doua oara cand am incercat sa sun, era deja inchis telefonul. Are you fucking kidding me!? Chiar traiam penibilul acum, avea dreptate Alexandra. Asa ca l-am sunat pe Robert sa trimita pe cineva dupa mine. L-as fi sunat pe Mario, dar de cand ne-am intalnit ultima oara in club, la Fabrizio, am avut senzatia ca e mai ok sa o raresc cu el. Nu stiu, un feeling doar. I-am trimis un mesaj pe telefon Dianei in care i-am explicat ce s-a intamplat si unde plec. Am iesit din vila si am mers la un bar de langa pana avea sa ajunga soferul. Mi se parea ca toata lumea se uita dubios la mine, acolo, in vila.
New Message from Rob Unde te gasesc mai exact? Acum am intrat in Sinaia.
Nu ma asteptam la asta prin prisma faptului ca nu as fi crezut ca vine Robert personal. I-am explicat si 10 minute mai tarziu eram in masina lui. Doar noi. Chiar a condus singur, pana aici, sa ma ia pe mine. Robert, baiatul cu tatuajele de la care am luat ultima oara un mic "imprumut" de 1000 de euro. Betivanul simpatic.
"Nu cred ca te asteptai sa vin chiar eu, dar acum 4 zile le-am ingropat pe maica-mea si sor-mea. Simt nevoia sa plec asa de nebun mereu. Acum ca mi-ai scris si tu, parca s-a nimerit la fix."
Am inghetat pentru o secunda. Pentru ca era drama totala ce se intampla in viata lui si pentru ca dincolo de a face sex si a pierde cateva nopti aiurea, nu il stiam ca om. Si nu stiam exact ce sa zic.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
"Imi ... pare super rau. Tine-ti capul pe umeri oricum.."
"Asta e faza. Tocmai asta faceau ele. Ma tineau cu picioarele pe pamant si cu capul pe umeri. Acum simt ca sunt fara nimic pe lumea asta. Banii, masinile, toate relatiile mele. Tu imi stii asa viata, din exterior, nu pot sa zic ca imi lipeste ceva, material. Dar acum, nu mai am nimic, asta simt. In fine, nu ma ajuta sa vorbesc despre asta. Reprimarea sentimentelor functioneaza la mine mereu. Ce e cu tine? S-a intamplat ceva de ai plecat asa?
Simteam ca pot sa ii povestesc ce s-a intamplat. Parca in alea 10 minute, mi-a dat el prin vorba lui, multa sinceritate si siguranta. Parca daca ii spuneam stiam ca voi primi un sfat sincer. Asa ca i-am povestit absolut tot.
"Joy.. Nu sunt omul care sa dea sfaturi, la cate panarame am facut in viata mea. Nici ala care sa iti spuna sa ai grija. Dar.. tocmai ce am facut si istoria noastra impreuna, ca pana la urma nu e un secret, sau cel putin nu intre noi doi.. as vrea sa imi zici sincer, sincer. Ce ai vrea sa se intample acum? Sa te sune, sa te caute?"
"Da, logic ca asta as vrea. Adica stii si tu ca asa sunt facute femeile. Chiar daca nu s-ar mai impaca cu unu', tot ar vrea sa il auda cum ii pare rau sau cel putin isi cere scuze"
Doar a ras. Si apoi a fost liniste pana am ajuns in fata blocului meu. M-am dat jos din masina, m-a ajutat cu valiza din spate si pur si simplu am simtit ca omul asta are nevoie de o imbratisare in atata tristete. Asa ca m-am ridicat pe varfuri si l-am imbratisat cu mana libera. Aveam ochii lipiti de umarul lui si i-am soptit inca o data sa fie tare. Iar el mi-a raspuns.
"Eu sper sa nu te sune, sa mai merg cu tine 250 de km si sa uit, macar cateva ore de viata mea"
