HeartLess

Trick or Treat?

Am 20 de minute de cand stau in cada. Nu as putea spune ca simt tristete. Poate doar dezamagire amestecata cu confuzie. Din partea a doi barbati diferiti. Si asta ma face sa imi pierd mintile, pentru ca nu inteleg cand s-a intamplat asta, cand m-am schimbat sau cand am inceput sa prezint interes in ochii cuiva - mai mult decat nopti pierdute prin paturi si printre sticle goale de alcool. Bineinteles, o persoana cu atatea probleme de incredere cum sunt eu, nu se gandeste ca ar fi ceva adevarat din tot ce scot barbatii pe gura, insa stiti partea aia din noi care neatinsa de logica, te face sa te intrebi daca chiar se vor indragosti de tine oamenii. 

Am petrecut tot restul zilei cu mama. Nu i-am mai povestit ce s-a intamplat, pentru ca ea are atat de multa speranta pentru mine, incat simt ca ii dau doar sentimente de bucurie falsa. Ma simteam obosita, in mai multe feluri, asa ca m-am gandit ca somnul are sa ma ajute din toate punctele de vedere. Era 23:30 cand m-am dus in dormitor, am stins lumina si m-am afundat intre perne.

A doua zi m-am trezit cu un singur gand. Astazi, nu merg la club. Nu ma intereseaza ce se intampla in lipsa mea, nu vreau sa merg. I-am lasat un mesaj Taniei, asistenta lui Fabrizio si i-am spus ca nu ma simt bine si nu pot ajunge.
Am baut cafeaua cu mama si am stat de vorba cu bunicu' pentru o ora, poate doua.
Dupa, m-am dus si mi-am facut un dus m-am schimbat intr-o pereche de colanti sport si o bluza si mi-am prins parul in varful capului. Am deschis geamul sa aerisesc camera si m-am aruncat pe pat cu telefonul. Nu stiu cum sa explic, dar, imi doream tare mult sa gasesc un apel sau mesaj de la Fabrizio in care sa imi dea o explicatie. Aveam nevoie de o explicatie ca sa termin tot. Nu aveam de gand sa mai continui jocul asta de-a flirtul cu el oricum. Dar mesajul nu venea si de apel nici vorba.
Am rupt Netflixul toata ziua. Fara intamplari majore. Seara a venit rapid si obisnuita fiind cu viata asta de noapte simteam ca innebunesc in casa. Cumva stiam ca singurul motiv pentru care am ales sa nu merg la club a fost sa nu dau ochii cu el.
M-am schimbat cu o rochie casual neagra pana sub genunchi, pe corp. Bocanci in picioare si o geaca neagra. Am luat un Uber si am mers ghici unde? La vechiul meu club. Unde era Cico, unde erau prietenele mele. Cand am intrat m-am simtit ca si cum sunt unde trebuie sa fiu. M-am oprit la bar si asteptam sa termine Cico de servit ca sa iesim la o tigara.

-Printi e cam aglomerat, da-mi 15 minute si ne vedem in spate sa povestim putin, ok?
- Ok, stai fara grija ca te astept. Ma duc la fete la cabina.

-Opa, hai jos de pe el. Haide repejor, ia-ti lucrurile si ia o pauza.

Tipa s-a ridicat si a iesit chicotind. Era o fata de maxim 20 de ani care probabil venise in locul meu, tinand cont ca era asa rusinata ca tocmai am prins-o peste un barbat pe jumatate dezbracat.

- Asa iti reprimi tu sentimentele?
- Asa. Sunt beat. Cred ca am si fumat ceva. Nu ca mi-ar pasa.

Era pe canapea, fara camasa si cu cureaua desfacuta. Avea ochii rosii si in loc sa i se citeasca pe fata entuziasmul si distractia unei seri in club, tot ce vedeam era faptul ca s-a pierdut. Pe el.

- Robert, du-te acasa. Termina, ia o pauza. Jeleste cum se cuvine ca altfel o sa iti duci viata de rapa.
- ASTA VREEEEAU!
A tipat. A spus-o atat de apasat incat mi-am dat seama ca asta isi dorea cu adevarat. Mi-am scos telefonul si am vazut ca am un mesaj de la Fabrizio dar nu asta ma interesa acum. Voiam sa ii chem soferul sa il ia de acolo. I-am dat un mesaj si am bagat telefonul la loc. M-am dus langa el pe canapea si l-am tras efectiv cu capul pe pieptul meu si il mangaiam. Toate astea veneau din suflet. Era un om cu care nu aveam prea mult trecut dar pe care voiam sa il consolez. Mi se parea atat de nedrept sa ramai singur, fara persoanele pentru care simteai ca traiesti. Cumva, asociam asta cu durerea si distrugerea pe care as simti-o eu daca mama si bunicul ar pati ceva. Il mangaiam si am simtit ca mi se umezeste rochia, pentru ca lacrimi curgeau siroaie din ochii lui.