Being Chased

Capitolul 6

           "Unde ai fost? Te-am căutat peste tot! Nu mi-ai primit mesajele? Am fost atât de îngrijorată, când te-am văyut în ce stare erai." spune Lucy.

            Mă gândeam numai la o minciună credibilă pentru amândouă. Voiam să scap mai repede de interogatoriu şi să ne prefacem că nu s-a întâmplat nimic. Speram că va fi la fel ca Dean şi că nu mă va asalta cu întrebări la care nu am niciun răspuns. Dar ar fi trebuit să-mi dau seama că asta nu se va întâmpla nici într-un milion de ani.

            Nici nu am apucat să pun piciorul în clasă că deja a început bombardamentul pentru care nu eram pregătită. Nu ştiam cum să-mi mai cumpăr timp. Poate dacă îi voi spune că am văzut un căţel părăsit în curtea şcolii se va duce la el şi va uita de ceea ce s-a întâmplat în cantină.

            Mda, nu prea cred că va funcţiona. La cum o ştiu pe Lucy, asta fiind doar de doua zile, sunt sigură că se va duce să ia căţelul şi se va întoarce cu şi mai multe întrebări decât înainte.

            "Am fost afară. Aveam nevoie de puţin aer. De când m-am mutat aici sunt un amalgam de sentimente contradictorii. Am primit mesajele, dar voiam să vorbim faţă în faţă după ce terminăm cursurile. Nu vreau să crezi că te evit sau ceva, dar mi-a fost cam greu în ultimul timp, cu mutarea şi... cu toate celelate..." vocea mi s-a stins.

           "E în regulă. Nu trebuie să mai continui. Înţeleg! Dacă vrei să vorbeşti despre... ştii tu ce, te voi asculta cu cea mai mare plăcere." îşi pune o mână pe umărul meu, strângând uşor.

          "Ştiu şi îţi mulţumesc. Dar îmi este foarte greu să vorbesc despre asta. Nu vreau să-ţi provoc milă şi... " din nou am întrerupt ceea ce voiam să spun din cauza nodul care mi s-a format în gât.

         "Să nu mai gândeşti asta niciodată! Ultimul lucru care mi l-ai putea provoca este milă. Tot ceea ce simt pentru tine acum este admiraţie pentru că, deşi ai trecut prin multe, tu eşti aici, cu capul sus. Eşti cea mai puternică fată pe care am întâlnit-o, şi niciodată nu aş putea simţi milă pentru tine." spune cu un zâmbet timid si sincer, care mă făcea şi pe mine să zâmbesc.

            Nu credeam că o fată atât de... specială ca ea m-ar putea admira pe mine, o fată devastată de resentimente. Nu merit asta! Dacă ar şti ce am făcut m-ar urî. Nu m-ar mai admira deloc. Nu pot să-i spun adevărul. Poate că sună egoist, dar nu aş vrea să pierd o prietenă ca ea din cauza unor greşeli pe care le regret amarnic.

           "Hai să lăsăm ce s-a întâmplat în urmă şi să vorbim despre lucruri amuzante." acum zâmbetul ei era mult mai larg."Încep eu, deci l-ai vazut pe tipul ăla din..."

            Şi astfel am ajuns să vorbim o oră întreagă despre un tip care se presupune că a fost blocat în toaletă de baieţii din echipa de fotbal. Din câte am înţeles era un tocilar de care se lua toată lumea şi care avea o colecţie de broaşte pe care le ţine în dulap. Iar de fiecare dată când îi plăcea de o fată îi dădea una cadou.

            Yuck!

            Sper că nu o să mă întâlnesc niciodată cu el pentru că s-ar putea să nu mai pun piciorul prin liceul ăsta prea curând. Cred că numele băiatului era Jon sau poate Josh. Pentru orice eventualitate o să evit toţi băieţii a căror nume începe cu „J".

          "Poate dacă o vei săruta se va transforma într-un prinţ care te va duce la castelul lui şi veţi trăi fericiţi până la adânci bătrâneţi!"

           Probabil că mi-a văyut expresia oripilată din cauza imaginilor pe care le-a creat imaginaţia mea bogată pentru că următorul lucru pe care-l aud este râsul enrgic al lui Lucy. Suntem în drum spre casa mea şi ea tot nu s-a oprit din relatarea poveştilor despre el, iar eu nu mai suport. Încă un cuvânt despre asta şi o să vomit.