Being Chased

Capitolul 25

        Rose P.D.V.

"...ok,Chase!Tu ai vrut-o!"este tot ce am auzit inainte ca ceva sau cineva sa se izbeasca de usa.

Mi-am deschis ochii instantaneu din cauza zgomotului care a zguduit linistea incaperii si desi nu voiam sa imi dezlipesc buzele de ale lui Chase trebuia sa o fac.L-am impins din nou fara sa ma uit la fata sa.Inca nu pot sa cred ca Chase m-a sarutat nu o data,ci de doua ori dupa ce mai aveam putin si il aruncam pe fereastra.

A fost cea mai oribila si totodata cea mai fericita zi de nastere din cate am avut pana acum,sau din cate imi amintesc,de fapt.Oribila pentru ca am avut o imensa cearta cu Chase in care chiar am ajuns sa injur din cauza nervilor si fericita pentru ca,tipul din fata mea,desi e cel mai mare arogant,increzut si insensibil nemernic,tot reuseste sa imi aduca zambetul pe buze chiar daca, cu cateva minute in urma voiam sa-l dau de mancare la rechini.

Probabil ca nu ma mai intelegeti deloc adica,prima oara cand l-am vazut mi s-a parut cel mai perfect baiat de pe fata planetei apoi am zis ca il urasc dupa ce i-am descoperit adevarata personalitate 'sarmanta' si apoi ma gandesc mai bine si imi dau seama ca sunt indragostita de el.Dar e ok,daca sunteti la fel de incurcati ca si mine pentru ca nici eu nu mai stiu ce-i in capul meu.

Chase a avut dreptate cand mi-a spus ca port o masca.Mi-a fost greu sa recunosc ca persoana care sunt si care am fost pana sa vin aici nu eram eu.Au trecut aproximativ trei luni de cand am observat schimbarea prin care trec si tot atatea pana cand am avut in sfarsit curajul sa recunosc.Sapte ani din viata nu am realizat nimic si totusi acestui increzut care se presupune ca nu-i pasa de nimeni,i-a luat doar o saptamana sa vada ca ma ascund dupa o fatada pe care nimeni nu m-a obligat sa o construiesc.A fost mai usor sa neg adevarul decat sa-l recunosc.

Si se presupune ca tu trebuie sa te stii cel mai bine,mda,vezi sa nu!

Nu e vina ta ca viata nu e intocmai roz si ca unele persoane trec prin lucruri mai grele decat altele.

Probabil ca ai dreptate.

Normal ca am!

Ar trebui sa te iei de mana cu Chase,amandoi sunteti prea increzatori.

As face mult mai multe cu el.

Ugh!Detalii!

Nu te preface ca nu ai vrea si tu asta pentru ca amandoua stim ca ar fi o minciuna mai mare decat Rusia.

"Rose,la naiba!Am crezut ca tembelul asta te-a taiat in bucatele si te-a aruncat la toaleta apoi a tras apa dupa tine!"vocea lui Lucy este cea care m-a trezit la realitate.

Stai ce cauta aici?Cum a intrat?Am crezut ca Chase a incuiat usa!

"Stai!Ce ai spus?Si cum ai-...O Doamne!Ai daramat usa?!"tip ducandu-mi ambele maini la gura.

M-am uitat de la Chase la Lucy si apoi din nou la usa care acum zacea pe podea,dar nimeni nu se sinchisea sa-mi explice cum o fata atat de micuta ca prietena mea poate smulge o usa din balamale.

"Cum se presupune ca voi dormi la noapte fara o usa?"o chestioneaza Chase pe Lucy,dar aceasta ridica din umeri si vad cum lupta impotriva unui ranjet.

"Serios?Asta-i tot ce ai de zis?Ce se presupunea ca trebuie sa fac?L-ai pus pe Dean sa o aduca aici si sa o incuie,cine face asta?Frate am crezut ca ai renuntat la actiunile astea primitive,dar cred ca m-am inselat!"il dojeneste ea dand din cap de parca nu-i vine sa creada.

Era destul de amuzant.Adica o fata de sub un metru saizeci, care seamana mai mult cu un copil decat cu o fata de 16 ani, isi cearta fratele cu un cap mai inalt decat ea si plin de muschi.E ca si cum ai vedea o fetita certandu-si tatal.