Capitolul 26

24.1K 1.3K 107
                                    

"Ne pare rau ca trebuie sa plecam atat de repede si ca nu am apucat sa o vedem si pe bunica."spune Bella in timp ce ma imbratiseaza strans.

"Nu-i nimic.Ii voi spune ca veti veni aici si in vacanta de Craciun.La cum o cunosc va incepe pregatirile de acum."o eliberez din imbratisare si incerc sa-mi mentin tonul cat se poate de vesel,dar era al naibii de greu cu lacrimile astea care tot imi inteapa ochii.

"Poti sa fii sigura ca ne vom intoarce.Am fi stat mai mult,dar nu putem sa riscam.Parintii nostri isi vor da seama ca petrecerea in pijamale a fost in Los Angeles,si nu in Seattle."spune Elli amuzata,dar stiam ca si ei ii era destul de greu sa isi tina emotiile in frau,desi este cea mai puternica dintre noi.

"Ati face bine sa va intoarceti ca de nu voi zbura personal pana la Seattle ca sa va aduc aici!"le ameninta Lucy.

"E in stare si de asta,credeti-ma!"cateva zambete timide le-a brazdat fata.

"Oricum va trebui sa-ti vezi orasul natal din nou,iar Lucy va trebui sa-l viziteze."spune Sam.

"Da,fetelor.Ar trebui sa veniti si voi!"o sustine Bella.

"Nu ca v-ar pasa,dar mai suntem si noi pe aici!"Dean se face auzit si noi chicotim incet.

"Da,nu ca ne-ar pasa.Dar sunteti si voi invitati.Pana la urma fetele vor avea nevoie de carausi pentru bagaje."

Cativa oameni s-au oprit sa se holbeze din cauza rasetelor noastre.

"Asta mi-am facut-o cu mana mea."il aud pe Dean cum murmura.

"Ar trebui sa va puneti in miscare.Mai este putin pana la decolare."spune Lucy si le imbratiseaza inca odata.

"Da,se pare ca ne luam bun ramas acum.A fost frumos aici,ne bucuram ca am reusit sa ne facem si prieteni.Si sa te vedem,Rose."spune Sam.

"Si eu ma bucur ca v-am vazut.Imi va fi dor de voi."vocea mea suna sparta.

"Si noua.Vacanta de iarna se apropie,ne vom vedea curand."ma asigura ea.

Dupa ce si-au luat bagajele au pornit prin multimea de oameni spre aeroport fara nicio privire inapoi.In ciuda fetelor vesele pe care le-au afisat,stiam ca erau la fel de triste ca si mine pe dinauntru.Nu era usor niciodata sa-ti iei 'la revedere' si nu-mi pot imagina cum era sa-ti iei 'adio'.

Nu stiam cat trecuse de cand stateam sa ma holbez spre aeroport si nici nu imi pasa.Eram atat de coplesita incat nu imi puteam face picioarele sa se miste.De fapt nici nu incercam sa le misc,ma multumeam doar sa privesc numaroasele avioane cum se inalta din ce in ce mai mult pe cerul de un albastru deschis.Unele erau pline cu pasageri,altele cu marfa sau diferite lucruri,dar fiecare aveau un scop comun, sa ajunga la destinatie.

Poate asa s-a intamplat si cu mine.Poate ca aici a fost destinatia mea,alaturi de Lucy,Chase,Dean si Emma.Poate ca de asta am avut nevoie sa ma regasesc si sa incerc sa trec peste ce mi s-a intamplat.Daca inainte ma deranja ca nu am nicio memorie din copilarie,acum imi este la fel de indiferent precum caldura de afara.M-am obisnuit.

Cel mai bun lucru este ca acum am o groaza de amintiri.Este adevarat ca unele sunt mai bune decat altele.Dar sunt ale mele si nu am de gand sa le pierd.

"Haide!Te duc acasa."ii simt mana lui Chase pe umarul meu si ma intorc cu fata la el.

Ii zambesc stramb si dau din cap.Nu aveam incredere in vocea mea.Nu in momente ca astea.Trebuia sa ma bucur ca am avut cea mai frumoasa zi de nastere din ultimii sapte ani,nu sa plang.

Nu!Asta ar fi un lucru pe care vechea Rose l-ar fi facut,iar eu nu mai sunt asa.Am promis ca voi incerca sa fiu puternica si asa am sa fac.

Being ChasedUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum