The dark world

Ziua 3

    Mintea omului a fost mereu un mister pentru toata lumea,iar oamenii desi se cred superiori animalelor,sunt doar alte specii de animale care au fost create cu darul de a vorbi. In esenta omul este un animal.
    Se spune ca actionam dupa ratiune. Atunci de ce oamenii iau decizii total gresite iar apoi stau zile,luni sau chiar ani gandindu-se la ce au facut? Ar trebui sa se gandeasca la lucrurile acestea inainte sa faca greseli.
    Acesta este si cazul saracei Lily,care dupa incidentul de ieri,a fost numita in toate ziarele ,,Mireasa Neagra,,.
   A fost gasita moarta,in camera ei de apartament,spanzurata intr-o rochie neagra. Din ce a descris logodnicul ei la tv,se pare ca avea zgarieturi pe fata. Darele de machiaj de la plâns se împleteau cu urmele de sânge de la cum s-a zgariat pe ochi. El a spus ca privirea ei nu era atintita in gol,ci parca se uita direct la el cand a intrat pe usa. Saracul idiot....nu exista fantome,ea doar a ramas cu privirea spre usa,asteptand ca cineva sa apara. Probabil il astepta pe el,sa vina si sa o vada,sau sa o salveze. Nu il invinovatesc,probabil este in stare de soc,si normal ca nu a dat pe acasa dupa ce a aflat in ziua nuntii ca viitoarea lui nevasta este o parasuta.
     Acum chiar ma intreb daca este bine ce am facut....dar daca ea ar fi fost sincera,si ar fi vorbit cu logodnicul ei despre tot,acum in loc sa zaca in sicriu,ar fi lenevit in pat alaturi de noul ei sot.
    Stiu ca nu sunt un om normal,stiu ca nu sunt nici macar un animal. Sunt doar o creatura cu traume multe si grele si mai sunt si altii ca si mine.
   Oricine ai fi,oricata incredere ai in cei din jur,tine minte!: Nu eu am ales toate astea. Nici tu nu alegi traumele,numeni nu le alege. Este doar soarta, iar daca nu esti un om cu traume,nu iti bate joc de cei care au traume,deoarece ridiculizatul,distrusul si sau ciudatul de astazi,poate fi criminalul razbunator de maine.
      Ca veni vorba de razbunare.....Acesta o sa fie unul dintre cele mai grele lucruri de care o sa imi amintesc vreodata.
    Era o noapte linistita de vara. Sfarsitul lunii august.Veneam de la Katherine,o prietena buna,care isi serbase ziua. Locuia la trei strazi distanta de mine. Aveam doar 15 ani!
   Ma simteam urmarita,asa ca am grabit pasul. M-am uitat in spate. Nu am vazut pe nimeni desi tot aveam acel sentiment ciudat. Cand am traversat un parc ca sa o iau pe o scurtatura spre casa,am simtit cum ceva ma loveste in cap.
   Cand m-am trezit,eram legata de un scaun. Nu stiam unde ma aflu. Eram panicata.Cand am privit inca o data in jur,l-am vazut. Era Chad Griffin,capitanul echipei de sporturi de la mine din liceu. Era mult mai puternic si mai inalt decat mine. Nu stiam ce vroia de la mine,dar aveam o banuiala ca sigur nu vroia meditatii la engleza. Cand a vazut ca sunt treaza,ma dezlegat si am inceput sa tip,iar atunci el mi-a tras o palma destul de tare cat sa ma invinetesc iar apoi a spus sa tac,ca poate ne aud vecinii. Incercam sa tip in continuare,dar mi-a legat o panglica lunga de material la gura asa ca tot efortul era degeaba. A inceput sa tare de hainele mele,sa mi le rupa si sa ma pipaie ca si cum as fi fost unul din drepturile lui iar tot ce puteam face eu era sa ma zbat si sa plang.
     Atunci,ala nu a fost un animal,ci un monstru ce mi-a distrus toata speranta ca as mai putea fi un om normal. Chad era beat,si desi era beat,mi-a spus ca vroia sa faca asta de mult timp. Batjocura sau sentiment,tot un monstru a fost,si o sa plateasca. Ar fi platit atunci dar mama nu ma crezut,si nu mi-a dat voie sa merg la politie. El avea 18 ani iar eu 15 iar din cauza ca eram minora,putea ajunge la inchisoare. Oricum ar fi putut ajunge dar pedeapsa ar fi fost mai mare.
     In noaptea aceasta,o sa ma folosesc de de farmecele mele pentru al invita pe Chad la mine si de a petrece o noapte interesanta...doar a fost primul barbat din viata mea,chiar daca nu eu l-am ales,si chiar daca nu am vrut asta.
     Am pregatit vinul,camera in asa fel incat viermele sa nu banuiasca nimic.
O sa fac pe blonda prostuta si indragostita.
   A cam ajuns dobitocul. Momentan el crede ca sunt altcineva...doar un cont fake de pe o retea de socializare veche.
    --------------peste cateva ore------------
Dupa ce am deschis usa,aproape ca nu ma recunoscut. A fost nevoie sa ii aduc aminte cine eram,iar atunci fata lui a capatat o expresie de fericire combinata cu groaza.
   I-am spus sa nu se teama,ca eu il iubesc,si sa l-am iubit in tot timpul acesta. Ca sa fac lucrurile si mai interesante,cand am deschis usa,eram imbracata doar intr-un halat de matase . Boul a muscat momeala si ma lasat pe mine sa pun vinul in pahare. Mie mi-am turnat suc de fructe de padure iar lui i-am turnat vin. Nu as vrea sa fiu afectata in niciun fel de alcool. L-am dus la pat,si i-am zis sa ma lase sa ii fac ce doresc.
   L-am legat de pat,si l-am legat la ochi. Mi-a zis sa stau. Mi-a spus sa il dezleg pentru ca are ceva important de spus.
   Ceva din tonul lui m-a facut sa il ascult. Asta a fost o greseala. Ma prins de maini,si m-a trantit de perete. Mi-a spus urmatorul lucru : ,, Amanda,chiar credeai ca nu stiu ca esti tu? Chiar credeai ca nu stiu ce planuiesti? Ce este in paharul tau nu este vin,iar ce ti-am facut acum mult mai bine de 10 ani nu se poate uita sau ierta atat de usor. Sincer,stiam ca erai tu inca din clipa in care mi-ai scris! Speram sa fi tu! Speram sa incerci sa ma torturezi si sa ma omori pentru ce am facut pentru ca te iubesc!,,
     In momentul ala,creierul meu a fost inghetat. Omul asta a stat ani de zile sa se gandeasca la ce mi-a facut, si a fost destul de inteligent incat sa stie ca am fost eu de la bun ineput. Ceva s-a rupt in mine in momentul acela,si am decis ca mi-ar fi mult mai util viu decat mort,asa ca i-am spus ca il si urasc dar il si iubesc.
    Bineinteles ca nu il iubesc,dar asta am vrut sa creada el. Planul cu numarul 3 a fost un esec,iar acum o sa ma prefac ca iubesc un om care ma violat la betie cand aveam 15 ani. Probabil ca doar o sa il aman pentru crima cu numarul 50 sau poate o sa ii fac jocul....cine stie,poate am ceva de castigat din asta...pana la urma,tot o sa am nevoie de cineva care sa ma ajute sa tar cadavrele.