Dragoste cu Andrei Șelaru (Selly)

Capitolul 20

   *un capitol altfel*

    Mesajele erau de la Monica. Mă întreb cine o fii această Monica... Acesta când a văzut de la cine sunt mesajele s-a schimbat la față. Dintr-o data fața lui senină a devenit foarte serioasă. Mă uitam la el nedumerită și foarte curioasă de ce i-ar fii putut scrie această Monica. El îi scria mesajul foarte repede și își ferea telefonul de mine astfel încât eu să nu pot vedea ce scrie. Pe fața mea se putea vedea tristețea și neîncrederea. Am spus-o deja dacă Selly va călca cu stângul, își ia adio de la tot! Nu vreau să trag concluzii pripite, așa că voi mai aștepta să văd cine este ea. După ce Selly a trimis mesajul, și-a închis repede telefonul, a încercat să zâmbească și și-a îndreptat privirea spre mine. Eu fiind deja speriată de reacția lui decid să îl întreb ce are. Îl mângâi ușor pe spate, așezându-mă lângă el.

- Ce s-a întâmplat? Cine ți-a dat mesaj? spun și nu primesc niciun răspuns.

- Andrei!

- Știi că nu îmi place să mi se spună așa! spune el dându-și ochii peste cap.

- Mă bucur că măcar așa te-am făcut să vorbești! spun eu ironică.

- Nu s-a întâmplat nimic! Doar că planurile mele sunt date peste cap. spune el punându-și fața între palme.

- De ce? Ce s-a întâmplat? spun eu îngrijorată de faptul că ceva rău se poate întâmpla.

El oftează zgomotos și ezită să îmi răspundă. Se ridică și se duce spre geamul său. Atunci m-am ridicat și eu, ducându-mă la el. Acesta se uită pe geamul aburit, cu o față plină de tristețe și dezamăgire, acea față ce îmi distruge sufletul când o văd. Lumina slabă ce pătrunde prin geam îi luminează chipul bine definit, ochii săi căprui, plini de vise și speranțe, sunt distruși, plini de dezamăgire. Mă uit în continuare la el și nu mai văd speranța, dorința de a lupta, nimic. Ceva este schimbat la el și nu știu ce. Privirea mea se mută pe buzele lui roșiatice și ușor crăpate. Mă doare așa tare să îl văd supărat. Nu cred că l-am mai văzut niciodată așa... sufletul meu acum urlă în neștire pentru că, deși nu știu ce se întâmplă, simt că ceva grav are de aface cu schimbarea dragului meu Andrei.

Îl cuprind ușor în brațele mele micuțe, acesta imbrățișându-mă și el ușor. Îmi ridic privirea, acum uitându-mă la el. Fața lui era lipsită de orice expresie, acum doar uitându-se timid în ochii mei. M-am ridicat pe vârfuri, deoarece el este cu un cap mai mare ca mine. Am stat o secundă pe gânduri, apoi l-am sărutat timidă. Acesta și-a pus mâinile pe obrajii mei catifelați și rozalii, adâncind sărutul. Buzele lui dulci si catifelate mă fac să uit de tot din jurul meu, de oricine și orice. După ce ne desprindem din sărut, îi privesc iar chipul și observ acel zâmbet pe care îl are mereu când este cu mine, când mă vede și când știe că sunt doar a lui. Mi-am pus capul pe pieptul lui și am simțit cum inima lui bate foarte tare, mai tare ca de obicei, am simțit cum respirația lui e din ce în ce mai greoaie. Îmi ridic iar privirea, din locul în care mă simt in siguranță, în brațele lui, și îl privesc trăgând aer adânc în piept.

- Mă iubești? spun eu rușinată si cu emoții de ce raspuns îmi va da.

- Dacă ai știi cât... spune el în șoaptă, dar eu tot l-am auzit.

    Am zâmbit incontrolabil apoi l-am sărutat pe obraz. Mă întorc, iar privirea mea se mută pe ceasul din camera lui. Am stat mai mult de cât am plănuit și nu am realizat când a trecut timpul. Îmi iau telefonul, geaca si mă indrept spre ușă, însoțită de Selly. Acesta îmi prinde mâinile în ale sale și le mângâie ușor. Mă sărută pe creștet și îmi zâmbește suav.