Crystal-Forever young (În lucru)

1. Forever young

-Crystal!.....Crystal, trezirea!

-Încă 5 minute, mami...mormăiam trăgandu-mi pătura pe cap.

-Haide, Crystal! Janette e deja în grădină...şi nu pare prea fericită.

-Radiază de fericire, dar nu-ţi dai tu seama...lasă-mă să dorm! Veni un alt protest dintre perne.

Janette era sora mea mai mare, care de vreo 3 luni imi alpică fără excepţie tortura, numită ironic antrenament. Da, asta chiar înseamnă că mi-am pierdut toată vara în grădină cu sora mea luptându-mă ba cu vântul ba cu ea de parcă o cană de ceai şi o carte bună n-ar fi fost de ajuns.Se pare că ceva chiar e în neregulă cu mine. Sunt vampir. Ma rog, aproape vampir...aproximativ vampir. Mai degrabă semi- vampir!

De fapt, mama a fost om înainte să mă nasc, iar tata era cel care deţinea colţii. Şi aşa am apărut eu.Copilul anormal din familia mea. Sau unicul copil al Clarei şi-al lui Eric...unicul neadoptat cel puţin.

Oricum să fii aproape vampir necesită experienţă, şi probabil implică şi acceptarea faptului că suntem nişte cobai în mijlocul celor anormali...fiindcă cel puţin pe mine se testează de la începutul verii tot felul de antrenamente fizice si mentale.Suntem cei mai rari din lumea celor rari, iar eu nu mai ştiu decât de alte doua specimene care-mi seamănă.Şi dacă stai să te gândeşti nu-i chiar atât de bine să fii o raritate a naturii. Nu-i deloc comod să fii tot timpul urmarit de  Consiliu, şi să stai tot timpul cu grija, ca nu cumva vreunui vampir phihopat care vrea să cucerească lumea, să nu-i vină geniala idee să te răpeasacă pentru că are nevoie de aliatii puternici, cu sau fară voia lor. Nu puţine au fost cazurile de rapire in viata mea, dar pot spune că m-am obişnuit Cea mai bună parte a existentei mele haotice este că sunt mezina familiei, deci în mare parte eu deţin controlul...sau lacrimile.

Oh! Am uitat. Mâine va fi prima mea zi la şcoala.Una dintre neplacerile vieţii de aproape vampir este dezvoltarea accelerată a individului, iar asta înseamnă că în 10 ani arătam ca o adolescentă de 17, ceea ce ar fi destul de ciudat pentru un copil de clasa a-3-a. Asa că mâine aveam să experimentez pentru prima dată clasa a-10-a.

N-am apucat să mă gândesc prea mult la asta fiindcă mama a reaparut în camera mea, de data asta mult mai hotărâtă să mă ridice din pat. A, da, acum era şi ea vampir...poveste lungă.

-Crystal...

-Da, acum m-am trezit!

-Sigur?

-Aproximativ!

-Janette înca te aşteaptă.

-Dar, mami...mâine va fi prima mea zi la liceu. Chiar nu pot lua o pauză? Oricum m-am antrenat toata vara! Încerc destul de des să o mituiesc pe mama şi-s mândră să constat că am învăţat în ultimii ani să eşuez cu graţie.

-Scumpo, ştiu că ai emoţii pentru mâine, dar nu-ţi face griji, fiindcă te vei descurca!

-Eşti sigură?

Mama veni langă mine, mă îmbrăţişă şi mă sărută pe frunte.

-Da, eu am încredere în tine!

Îmbrăţişarea ei îmi dădu curaj, însă nu destul încât să renunţ la şansa de a o convinge că merit o vacanţă.

-Şi cu pauza mea cum rămane?

-Nu azi draga mea. Nu azi...probabil nici mâine, dap, asta-i mama!

-Dar, mami...

-Niciun dar! Acum mergi la antrenament, de mâine toată săptămâna ai liber.