Crystal-Forever young (În lucru)

12. Atat de aproape

Luni, Marti, Miercuri, Februarie, Martie, Aprilie...

Zilele, saptamanile, lunile, au trecut ca prin farmec, iar acum ma bucur in sfarsit de primavara. Era 1 aprilie, cand Zack, m-a invitat la o intalnire, de data asta in adevaratul sens al cuvantului. Eram obosita, plictisita si mi se facusera deja prea multe farse pentru o zi.  Dimineata incepuse devreme, poate chiar prea devreme, cu o farsa cadou de la Jane.

Cu 3 zile in urma:

"1 Aprilie, 06:30

Tarrrrr, tarrrrrrr...

Cine ma suna la ora asta? E sambata. Mama sigur nu e, iar Zack isi iubeste prea mult viata. Cu ochii inchisi pun mana pe telefon si raspund:

-Da?

-Farsa de 1 Aprilie!!! La celalat capat al firului rasuna vocea victorioasa a lui Jane, care dupa 5 ani in care pierdea mereu la "Cea mai buna farsa de 1 Aprilie", in sfarsit a castigat. De fapt, nu era numai la celelat capat al firului, ci si in celalalt colt al camerei, filmandu-ma in timp ce ma chinuiam sa-mi curat frisca de pe fata, pe care ea, bineinteles mi-o puse pe telefonul mobil.

-E veche poanta! Am scancit eu. Alceva mai original n-ai gasit?

-Veche sau nu, am castigat, iar daca te vei uita in oglinda, imi vei da dreptate.

Cu toate ca nu imi permiteam sa-mi accept infrangerea cu voace tare, uitandu-ma in oglinda, am realizat ca Jane avea dreptate. De data asta, doar de data asta.

Am intrat grabita in baie, pentru a scapa de frisca aia idioata care mi-se intindea pe fata, maini, gat si haine. Am intrat repede sub dus, dar nici de data asta nu am avut noroc. Una dintre marile mele spaime erau paienjenii. Desigur, eu, vampir, ei, chesti mici, paroase, nrgre si cu 8 picioare. In concluzie, inofensive. Dar eu ma temeam de ei mai ceva decat de mama in zilile proaste. Se putea sa fac un dus normal, eu, in dimineata de 1 Aprilie? NU! Normal ca nu. Milioane de chestii de-alea scarboase au navalit in cada, facandu-ma sa ma ridic brusc si sa topai de colo colo, ajungand in final cocotata pe cea mai indepartata margine a cazii, agatata se perdea.

-MAMAAAAAAA!

-Farsa de 1 Aprilie, scumpo!

-Si nu puteai si tu sa pui unii din plastic! Am tipat eu din rasputeri.

Cel putin am apucat sa scap de frisca. Am incercat eu sa vad partea plina a paharului. Oricum, nici acum nu inteleg cum a reusit mama sa-i strecoare acolo. Sper ca nu s-a apucat de vrajitorie.

Am iesit rapid din baie, invelita in catifelatul si moalele meu halat mare si alb, dupa care m-am schimbat in niste haine lejere.

Eram lihnita. Am aruncat o privire la ceas si era deja 07:55. Cat de tarziu. Cred ca mi-au ajuns 2 farse pentru azi.

Am coborat lenesa pe scari, intrand foarte precauta in bucatarie. Cine stie ce avea sa ma loveasca in cap!? 

Tata statea la celalalt capat al mesei si avea ACEA PRIVIRE!  Ei bine, scaunul era curat si nu putea sa-mi puna soareci in cereale, corect? Corect, nu?

-'Neata, Crysy!

-Tata, totul e in regula? Am intrebat eu sceptica.

-Desigur, scumpo! M-a asigurat el.

L-am privit suspicioasa si mi-am luat cutia de cereale din dulap. Si, da, mancam cereale cu lapte dimineata. Bine, asta se intampla destul de rar, dar, fiind pe jumatate om, aveam si eu dreptul la cateva obiceiuri mai putin anormale, nu? In aceiasi masura in care aveam preferinte, aveam si chestii pe care nu le suportam cand  vine vorba de mancare, cum ar fi scortisoara. Eram, oarecum, "alergica". Nu, nu ma incarcam de blande si nu sufeream de mancarimi acute, dupa consumul de scortisoara, doar ca nu suportam mirosul si imi lua cateva zile sa scap de senzatia aia oribila pe care o lasa in urma acest ingredient atat de iubit de copiii din intreaga lume.