Crystal-Forever young (În lucru)

11.Cu fiecare pas mai aproape de adevar

 3 luni mai tarziu...

Ei, dar uite ca lunile au trecut repede. E deja sfarsitul lui ianuarie. Afara fulgi cadeau incet, peste oras.Inca era frig. Trebuie, insa, sa recunosc, faptul ca din ziua aceea totul s-a schimbat. Zack mi-a devenit antrenor, la fel si Vanessa. Cei doi nu se puteau suferi, lucru care ma amuzat in cea mai mare parte a timpului, dar ma si derutat, uneori. Ei se cunosteau. Da, se cunosteau de cand Vanessa a intrat in Consiliu. Dar niciodata nu pare ca s-au impacat prea bine. In fine, Jane si Derek, erau nelipsiti de la antrenamentele mele, dar de cele mai multe ori in calitate de observatori. Jane incerca sa invete odata cu mine, in timp ce Derek ii critica tehnicile lui Zack. Dar, pana acum am invatat ca lucrurile pot fi mult mai rele, asa ca de la un timp, pot spune ca viata mea este aproape perfecta. 

In ultimele 3 luni, mi-am urmat strict programul. Poate daca antrenamentul meu va decurge bine, Angel imi va spune mai repede secretul. M-am trezit in fiecare dimineata devreme si am mers la scoala, fiindca oamenii incepusera sa puna intrebari, dupa amiaza mi-o petreceam antrenandu-ma, iar seara, daca aveam timp ieseam cu Zack. Este adevarat ca erau destul de rare momentele pe care le petreceam doar cu Zack, dar asta nu pot sa spun ca ma deranja foarte mult. Eram in aceea parte a vietii mele in care intalnirile mai puteau asteapta.

-Crysy, esti gata? Normal, vorbeam de lup si lupul.........in spatele meu. Am uitat sa precizez, ca astazi e sambata si am liber? De fapt asta e prima mea zi libera dupa o luna intreaga de antrenament. Eu si Zack trebuia sa mergem la film, dar, in ultima perioada viata mea se transformase intr-unul, asa ca nu prea aveam ches de cinema.

-Sti ce, nu mai vreau la film! M-am intors cu fata spre el si am facut ce facusem si pana atunci, am fost sincera.

-Am luat bilete deja, Crys. Se lamenta el. 

I-am aruncat o privire tipica mie, dupa care a inceput sa rada. 

-Bine, bine, facem cum vrei tu. Mergem la mall.

Am continuat sa ma uit urat la cel, dar de data asta nu mai stiu ce sa zica.

-Nu imi place sa merg in mall, chiar nu ma ascultai cand iti ziceam ca ma care Janette dupa ea, nu-i asa?

Si atunci, cred c-a inteles. A condus pana in cel mai apropiat patinuar si a inchiriat gheata pentru 2 ore. Nimic nu imi placea mai mult ca patinajul, soarele si...ei bine, mancarea fast food.

Ma pricepeam oarecum sa merg pe patine. Cand eram mica m-a invatat tata, caci aveam un mic patinoar in curte. Am mai exersat si cu Jane de cateva ori asa ca ma descurcam destul de bine. Zack, pe de alta parte, nu era la fel de norocos ca mine. Prima lui interactiune cu gheata, a fost...ce sa spun, mermorabila. Piciorul lui drept, a alunecat in fata, stangul l-a urmat si asa am capatat un Zack, in pozitie orizontala. 

-Hai, ridicate, te invat eu sa mergi. L-am indemnat.

L-am prins de mana si dupa ce s-a ridicat, am inceput sa-l trag dupa mine pe patinoar. 

-Stai! Mai incet Crystal! Crysy, o sa cad!

Dar n-a cazut, cu toate ca ce-a facut el numai patinat nu s-a numit.

-Arati ca o rata! Ii reprosam eu din cand in cand. Stai drept. 

-Nu pot! Se vaicarea el. Nu-mi place sa patinez. Continua nervos.

-Asta pentru ca nu sti! Strigam eu exasperata.

-Maine la antrenament, o sa vezi tu! Ma amentinta Zack balanganindu-se de colo colo pana cand ateriza in gard.

-Serios? Atunci te ridici singur! Stiam ca are nevoie de ajutor. Cu un picior atarnat pe gard si cu celalalt intins pe gheata nu avea prea multe sanse sa se ridice singur.

-Bine, poate nu voi fi chiar atat de dur. Replica el neajutorat.

-Poate? Am continuat.

-Nu, Crystal, maine ai liber, ai liber toata saptamana, numai ajuta-ma sa ma ridic de pe gheata asta blestemata. Striga Zack satul de pozitia probabil foarte incomoda in care statea.

Dupa ce l-am ridicat, ma saruta scurt drept rasplata si am pornit amandoi cartre iesire, incet, foarte incet.

Cand in sfarsit isi schimba patinele cu adidasi, si dupa ce simti dragul si nealunecosul pamant sub picioare, glumetul meu Zack spuse alm:

-Sti, mersi, dar eu doar glumeam in legatura cu saptamana libera.

-OH, N-AI INDRAZNI! M-am rastit eu. Data viitoare mergem cu rolele, l-am amenintat cat se poate de infioratoare.

-Crys, sti doar. In ultimele luni i-am trimis multe scrisori lui Angel si i-am zis ca progresezi repede, iar daca o tii tot asa, intalnirea ar putea fi mutata la inceputul lui aprilie.

-Serios? Am raspuns eu incantata. Pai, daca asa stau lucrurile, ne putem antrena cand ajungem acasa!

-O, nu! Nu mai vreau sa aud de efort fizic pana maine dimineata. N-au trecut nici 10 minute de cand imi simt pamantul sub picioare. Imi aminti el.

-Ok, ok, maine, dar dimineata. Am acceptat eu. L-am sarutat scurt pe obraz si am continuat sa stau linistita in masina.

In sfarsit eram fericita. Si cu fiecare pas mai aproape. Mari aproape de adevar.